~Pr. Gheorghe Naghi: „Arhim. Roman Braga, la 80 de ani”

ARHIM. ROMAN BRAGA LA A 85-A ANIVERSARE

OMAGIUL ROMÂNILOR DIN AMERICA

„A fost uimitoare noaptea aceea…., cu părintele Roman Braga. O noapte de revelaţie, într-adevar, ca o eurofonie. Adică acest preot, cu figură de icoană, cu părul alb, cu barba albă colilie şi un zâmbet neşters pe faţă, de o inteligenţă strălucită, la curent cu fiecare problemă politică europeană, americană, vorbea cu o iertare, cu o dragoste, nici nu se sinchisea de ce trecuse, de ce suferise. Pentru el totul era întru Christos, totul era admirabil, totul era nădejde, totul era credinţă şi totul era posibil. Ei, o astfel de făptură, cu totul, cu totul specială, ar trebui multiplicată pentru vindecarea rănilor noastre.”¹ – îşi aminteşte Maica Benedicta alias Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga întâlnirea cu Părintele Roman Braga. Iar Mitropolitul Antonie Plămădeală ne istoriseşte întâmplări cu iz de sinaxar².

Mişcarea spirituală, Rugul Aprins³ al cărui scop era să sporească focul credinţei în inimile credincioşilor în afara îmbunătăţirii vieţii călugăreşti, „nu putea scăpa ochiului scormonitor al securităţii, iar finalul era previzibil – arestarea iniţiatorilor şi a participanţilor.” Arhim. Roman Braga consemnează:

«Guvernul de la Bucureşti intrase în panică. S-a speriat de „Rugul Aprins” mai mult decât toate centrele de rezistenţă din Carpaţi. Pentru revoluţionari exista pedeapsa cu închisoarea şi cu moartea. Dar ce te faci cu acel „centru” din om pe care nimeni nu-l poate controla. Unul dintre aceştia, stareţul Daniil Sandu Tudor, „Sfântul Daniil” cum era numit printre deţinuţi, a murit la Zarca de la Aiud, după patru ani de torturi şi bătăi, fiind printre puţinii deţinuţi care au purtat lanţuri pe toată durata detenţiei. Acest fapt este atestat de fostul deţinut sucevean Teofil Dumbrăveanu, care printr-o scrisoare adresată Mitropolitului Antonie Plămădeală arată: „La ieşirea pe poartă, către cimitirul „Trei plopi” i-au înfipt o suliţă de fier în inimă, ca să vadă dacă este viu sau mort, ca în martirologiile clasice. În Zarca, la Aiud, printre deţinuţi se păstează mereu amintirea lui „Daniil Sfântul”. Mai târziu, tinerii care săpau un şanţ, în închisoare, au găsit un schelet cu lanţuri la picioare. Ei credeau că acela era deţinutul „Sfântul Daniil„». Faptul că deţinuţilor care au murit li se înfingea o suliţă de fier în inimă, este confirmată şi de Arhim. Iustin Pârvu, deţinut politic vreme de 17 ani.

În curând Părintele împlineşte 85 de ani. Dumnezeu l-a ferit de suliţa înfiptă în inimă. Toţi românii pe care soarta vitregă a vieţii ne-a alungat de acasă în silnica străinătate îl omagiem pe acest modest călugăr, plin de smerenie şi îngăduinţă şi mai ales încununat cu cununa iertării, care trăieşte alături de noi păcătoşii şi care nu prea a avut parte de o chilie liniştită, numai a lui. Parcă Dumnezeu i-a oferit mereu o chilie „de jertfă” celula închisorilor, neprietenoasă, umedă şi rece. Pe care a încălzit-o cu tăria credinţei pătrunsă de duhul smereniei, a evlaviei şi a iubirii de Dumnezeu Dar să încercăm rememorarea unor date proprii.

S-a născut în nordul Basarabiei, la 2 Aprilie 1922. A intrat de tânăr (12 ani) ca frate la Mânăstirea Căldăruşani de lângă Bucureşti, apoi trece la Cernica şi face studii la Bucureşti şi Chişinău unde urmează cursurile Facultăţii de Teologie, ale celei de Litere şi Filozofie precum şi Seminarul Pedagogic „Titu Maiorescu.” Din 1949 începe anii „erei” comuniste, calvarul închisorilor: 5 ani temniţă grea şi trei ani degradare civică⁴ sub acuzaţia că ar fi făcut parte dintr-o organizaţie subversivă. Este eliberat în 1953 cu domiciliu forţat în Bucureşti. Dar reuşeşte să meargă pe ascuns la Iaşi, unde Mitropolitul Sebastian Rusanu îl călugăreşte şi îl hirotoneşte întru diacon. Cu o activitate „nesănătoasă” împotriva comunismului este arestat din nou, în anul 1958, şi condamnat⁵ la 18 ani muncă silnică şi 10 ani degradare civică pentru activitate duşmănoasă la adresa regimului „democrat” comunist, impus de tancurile sovietice.

S-a „odihnit” la Jilava, „Canal” şi Ostrov fiind eliberat în 31 iulie 1964. „Rugul Aprins”⁶ a rămas undeva departe, ascuns în suflet. Hirotonia întru preot nu a fost obţinută uşor dar prin mila lui Dumnezeu i se aprobă Episcopului Valerian Zaharia de la Oradea să-l hirotonească preot şi la 1 Ianuarie 1965 este instalat ca preot la Negreşti, apoi mutat la Sârbi, ca în final să fie trimis ca misionar în Brazilia. În anul 1972 Episcopul Valerian Trifa (ROEA) îl cheamă la Vatra, devine preot paroh, iar în 1988 se retrage la mânăstirea din Rives Junction, Michigan. Printr-o exprimare sensibilă, Părintele Protopop Constantin Alecse din Los Angeles încheie semnificativ „la iniţiativa Prea Sfinţitului Episcop Nathaniel, Mitropolitul Theodosie al Bisericii Ortodoxe în America i-a acordat o Gramată Sinodală şi o medalie a Sf. Inocent, din bronz. Pe aceea de aur a Duhului Sfânt, Dumnezeu i-a dat-o de mult.⁷„

Părintele Roman Braga a avut largi preocupări teologice culturale. A publicat nu mult ci cu mult folos duhovniceasc. Cartea sa de bază, „Pe drumul credinţei”⁸ este o capodoperă a smereniei: „Roman Braga i-a dedicat întreaga lui viaţă în a sluji pe Dumnezeu. Prin armonia şi cumpătarea cugetării, prin ascendentul moral şi marele talent duhovnicesc, cât şi pentru exemplul său de totală dăruire în slujba Bisericii şi a oamenilor, acest Apostol al lui Hristos se impune ca o nobilă întrupare a unui om superior, care ştie instinctiv să armonizeze gândul cu gestul, să adapteze teoria la practic şi să transforme golgota suferinţelor în optimism şi seninătate” – ne mărturiseşte P. On. Părinte Protopop Constantin Alecse, cu prilejul apariţiei cărţii Părintelui Roman. Dintre articolele sale amintim câteva: Bate-vor pastorii şi se vor risipi oile,⁹ articol de o mare fineţe pentru apărarea ierarhiei ortodoxe din vremea comunismului, extrem de viguros dar în acelaşi timp delicat şi politicos. Şi Părintele îndeamnă la rugăciune, mediaţie şi la o hotărâre înţeleaptă: „pe Patriarhul ţării şi pe episcopi îi va judeca Dumnezeu, nu oamenii, pentru că, în cele mai critice momente din viaţa neamului românesc, ei au salvat Biserica„; Ask the priest, sunt întrebările puse de diverşi creştini, în diferite probleme la care, de această dată, în cadrul revistei antiohiene din Ben Lomont, „Again„, răspunde Părintele cu răbdare şi înţelepciune. Reiterează exact poziţia ortodoxă la întrebarea unui nou convertit cum poate să trăiască ortodoxia fără să disturbe pe ceilalţi, din familie şi apropiaţi. Părintele îl „dăscăleşte” magistral arătându-i că atunci când este invitat la o masă să nu se scuze că el ţine post, ci (să rămână smerit) să nu-l supere pe cel care l-a invitat să mănâce fără şovăire, din toate bucăţele şi mergând acasă să-şi continue, eventual mai acerb, postul său.¹⁰ O critică bine meritată¹¹cu referire la inexactităţile episcopului unit Ioan Ploscaru al Lugojului, în ziarul românilor uniţi din America, Unirea; şi, în final, amintim articolul de subtilă smerenie şi umilinţă Argumente la alegerea de episcop¹² în care se opreşte la calităţile pe care trebuie să le împlinească viitorul epicop, întruchiparea speranţelor puse în el, persoana cea mai potrivită pentru a ne conduce la Hristos.

Unele au făcut valuri la vremea respectivă. Una dintre acestea este „Cerberii Sfântului Potir – Despre Spovedanie şi Împărtăşanie”¹³ despre icoane¹⁴ care sunt revelaţia Chipului lui Dumnezeu în om, „…Sau sub blestem preoţesc sunt…”¹⁵ în care îi îndeamnă pe preoţi să nu mai blesteme sau afurisescă pe credincioşi cu nici un prilej. Condamnă teologia marxistă expusă în cartea „Biserica slujitoare”, teza de doctorat, pe care o consideră „cea mai perfectă demonstraţie teologică a socialismului de tip comunist”, adăugând: „Preasfinţitul Antonie nu numai că vede în Sf. Ioan Gură-de-Aur un precursor al marxismului, ci chiar scoate, din predicile lui „teoria plus valorii”, ocupându-se pe larg de critica socială în opera Sfinţilor Părinţi. Dar uită să spună că Sf. Ioan Hrisostom nu s-a făcut lingăul împăraţilor bizantini, cu toate că aceştia erau creştini, ci a criticat regimul din propria lui ţară”.¹⁶ Cu toate acestea l-a primit ca pe un adevărat ierarh când boala l-a adus la Vatra. S-a bucurat aici de nenumarate vizite din România.¹⁷ Un capitol aparte din viaţa lui a fost încrâncenarea împotriva deznaţionalizării sau opunerea la încercările de rusificare prin Biserica în Basarabia, mărturisiri date în vileag: „Din toată Mitropolia Basarabiei cu trei dioceze, n-a mai rămas decât un protopopiat, cu sediul la biserica „Ciufli” din Chişinău, care este şi singura biserică a oraşului. Nu există nici un seminar pentru pregătirea clerului, ci doar o secţie moldovenească pe lângă seminarul din Odesa, la care nimeni nu se înscrie. A mai rămas câte un preot bătrân la 5-6 sate şi nu le poate deservi; sunt creştini care aşteaptă să treacă cinci ani, pentru a putea asculta un serviciu de înviere. Vestitul „Sobor” din Chişinău a fost transformat în pinacotecă, iar restul bisericilor au fost închise. Chişinăul are un episcop rus, cu titlul de „exarh”, care îşi are reşedinţa într-o casă. Politica rusească în Basarabia este împotriva conservării monumentelor istorice, cele 20 de mănăstiri voievodale au fost transformate în cluburi sau şcoli, iar crucile bisericilor date jos. Biserica de vară a mănăstirii Condriţa – ctitorie a lui Alexandru cel Bun – a devenit sală de dans, mănăstirea Capriana, zidită de Ştefan cel Mare, este sediul unei gospodării colective, iar în biserica mare a mănăstirii Curchi se predau cursuri de zootehnie”¹⁸. De aceea nu este de mirare trecerea pe care o avea poezia preotului Alexe Mateevici:

„Limba noastră-i limbă sfântă/ Limba vechilor cazanii,/ Care-o plâng şi care-o cântă/ Pe la vatra lor ţăranii/ Limba noastră e aleasă/ Să ridice slavă-n ceruri,/ Să ne spuie-n hram şi-acasă/ Veşnicele adevăruri…”

Pãrintelui i s-au mai adus elogii cuviincioase de cãtre D. Cruga reproduse în Calea de Lumină a Părintelui Prof. Univ. Dr. Cezar Vasiliu din Montreal¹⁹ anterior, la împlinirea vârstei de 75 de ani.

Bunătatea şi smerenia au făcut din el o pildă vie, o făclie călăuzitoare pentru toţi românii din America care privesc la el ca la un nestemat mult preţuit. Cu această ocazie noi ne alăturăm tuturor acelora care îi aduc Părintelui Arhim. Roman Braga²⁰ un binemeritat omagiu la împlinirea vârstei de 85 de ani dorindu-i sănătate întru lungime de zile.

LA MULŢI ANI!

Pr. GH. NAGHI

¹ Zoe Dumitrescu-Buşulenga în „Revista Literară” Nr. 33/2000, apud Sandu Băltescu, O viaţă întru Hristos, în Alternativa (Canada), 2005, III, August; Zoe Dumitrescu Buşulenga, Întâlnire cu „un om al lui Dumnezeu”. Părintele Roman Braga, în Teologie şi viaţă (Iaşi) 1995,V , Nr. 4-6, Apr-Iun, p. 212-213 (Cronica bis.).

² Mitropolit Dr. Antonie Plămădeală, Rugul Aprins. Daniil Tudor. Complectari, Sibiu, 2002, p. 21

³ Călugaria: Drum către sfinţenie, în Rugul Aprins – The Burning Bush, A Monastic Journal (Holy Dormition Monastery), 1995, Vol. 8, Nr. 1, p. 2-10; Asist. Dr. Constantin Jinga, Mişcarea „Rugul Aprins” de la Mânăstirea Antim, în Altarul Banatului, 2001, XII (XL), Nr. 10-12, p. 48-58 şi Nr. 1-3/2002

⁴ Prin sentinţa 210 (dos. 113668, vol.1, f.261)

⁵ Prin sentinţa 125 din 8. nov. 1958

⁶ Literatura mişcării de la Mânăstirea Antim, „Rugul Aprins” este foarte bogată, de aceea nu amintim decât câteva referinţe bibliografice: Roman Braga, „Rugul Aprins”, în Lumina lină (Chelsea-Michigan, 1991, Nr. 1-2, p. 117-129; Cuviosul Ioan cel Strain. Din arhiva Rugului Aprins, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1999 (cu o postfaţă de Arhim. Sofian Boghiu); Învăţături duhovniceşti. Comentarii la imnul acatist la Rugul Aprins al Maicii Domnului. Viaţa Ieroschimonahului Sandu Tudor, ediţie îngrijită de Ierodiaconul Cleopa, Ed. Panaghia, Sf. Mânăstire Rarău; Alexandru Mironescu, Calea inimii. Eseuri şi dialoguri în duhul Rugului Aprins, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1998 (cu un Cuvânt înainte de Virgil Candea); Mitropolit Antonie Plămădeala, Rugul Aprins, Sibiu, 2002; Florentin Popescu, Detenţia şi sfârşitul lui V. Voiculescu, Ed. Vestala, Bucureşti, 2000; Mihai Rădulescu, Rugul Aprins, Ed. Ramida, Bucureşti, 2003; Andre Scrima, Timpul Rugului Aprins. Maestrul spiritual în tradiţia răsăriteană, Ed. Humanitas, Bucureşti, 1996 (cu o prefaţă de Andrei Pleşu); Claudiu Târziu, Intelectuali în procese celebre în Cotidianul din 13 Ianuarie 2007, Daniil Sandu Tudor, Taina Rugului Aprins. Scrieri şi documente inedite, Ed. Anastasia, Bucureşti, 1999; Vasile Vasilache, Rugul Aprins. Cercul literar cultural de la Mânăstirea Antim din Bucureşti, în Calendarul „Credinţa„, Detroit, 1992, p. 66-71;

⁷ Viaţa creştină (Los Angeles), 1994, Nr. 1-3

⁸ Arhim. Roman Braga, Pe drumul credinţei, HDM Press, 1995

⁹ „Monitorul religios” – Iaşi, 20 decembrie 1997; se poate găsi pe intenet în paginile revistei Candela Moldovei, 1998, Nr. 3; Viaţa creştină din Los Angeles.

¹⁰ Again Magazine

¹¹ Unirea, 1999, Nr. 2 Noembrie.

¹² Articol preluat din Solia, Oct. 1984.

¹³ ROST (Bucureşti), 2004, Nr. 18, August; Solia (Jackson, MI), 2002, Vol. LXVII, Iulie, p. 19-21.

P.On. Părinte Protopop Constantin Alecse publică şi el în Viaţa Creştină (Los Angeles), 2003, Vol. 46, No. 7-9,Iulie – Septembrie – acest articol împreună cu părerile Părintelui Ilie Cleopa, Sofian Boghiu şi Arsenie Papacioc. De partea cealaltă s-a situat Părintele Gh. Calciu Dumitreasa

¹⁴ Viaţa Creştină (Los Angeles), 1999, Vol. 42, Nr. 1-3,1 Ianuarie – 31 Martie.

¹⁵ Solia (Jackson), 2005, Vol. LXX, Nr. 12, December, p. 20, 22.

¹⁶ Sergiu Grossu, Curajul unei hotărâri salutare. Scrisoare deschisă, adresată Mitropolitului Transilvaniei, Antonie Plămădeală, în România Liberă» din 25 noiembrie 1997 şi «Cuvântul Românesc» (Canada) de pe luna decembrie 1997; Apud Iisus Biruitorul (Paris), 1976, Nr. 1/ Ianuarie-Martie; Se poate vedea şi «Areopagul Luminii„, 2001, nr. 3/ iulie-septembrie; Asupra problemei prezentate de Sergiu Grossu mai vezi şi Ierarhi şi victime în «Cuvântul Românesc», februarie 1994;

¹⁷ Arhim. Timotei Aioanei, Sărbătoare pentru românii de dincolo de ocean, în Candela Moldovei (Iaşi), 2002, Nr. 12.

¹⁸ Solia (Jackson) 1975, Nr.5, mai, pag. 22.

¹⁹ Calea de lumină (Montreal), 1997, IV, Nr. 38, Iunie

²⁰ Site-le pentru Arhim. Roman Braga la:http://biserica.org/Publicatii/1994/NoI/18_index4.html
http://biserica.org/Publicatii/1994/NoI/18_index2.html
http://biserica.org/Publicatii/1994/NoI/18_index1.html
http://biserica.org/Publicatii/1994/NoI/18_index3.html
http://biserica.org/Publicatii/1994/NoI/18_index5.html
http://biserica.org/phpBB2/viewtopic.php?p=146 .

Comunicate de Părintele Prot. Constantin Alecse pentru care îi mulţumim.