NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ

revistă on-line de istorie, documente şi „monografii locale”

DEZVALUIRI INCENDIARE – Şerban Andronescu: “1982 – România discutată în congresul american” Mai 12, 2007

Filed under: arhive ignorate — ARP @ 8:51 pm

Protagonişti:

Leonte Răutu, membru în Biroul Politic al Comitetului Central PCR; fost vice-preşedinte al Consiliului de Miniştri între 1969 şi 1972; rector al Academiei de Ştiinţe Politice „Ştefan Gheorghiu”; „eliberat” din Biroul Politic de Ceauşescu în august 1981.

Milton Shapp, guvernator al statului american Pennsylvania până în 1975 când a fost numit ambasador în Israel.

Andrei Coler, inginer audiovizual, căsătorit cu Elena, fiica lui Leonte Răutu cu care are o fiică, Alexandra: este frate cu Luminitza Coler căsătorită cu Richard, fiul lui Milton Shapp.

În vremea aceea, 1982-1983, numele unui Andrei Coler, fost director al închisorii Aiud în perioada „reeducării”, apărea în unele publicaţii româneşti din Vest astfel:

B.I.R.E. (Paris) nr. 774 din 1 apr. 1983: „Executând cu zel odioasa sa meserie, el (col. Andrei Coler) a chinuit şi a adus până în pragul morţii mii de fiinţe omeneşti a căror singură vină era aceea de a se fi opus>>>>> Şerban Andronescu

Anunțuri
 

SENZAŢIONAL : Constantin Juan-Petroi – „Andersen în Banatul de Sud”

Filed under: pagini uitate — ARP @ 8:50 pm

Călător temerar şi dornic de cunoaşterea unor noi orizonturi, în general considerate de vest-europenii începutului de secol al XIX-lea ca „exotice” – Hans Christian Andersen a realizat spre mijlocul acelui veac câteva călătorii, minuţios notate în jurnale şi apoi consemnate în cărţi – adevărate reportaje de călătorie. Dacă incitarea la drum a fost, în ambele cazuri, de natură sentimentală, călătoriile au devenit motive pentru o altă dimensiune literară a scriitorului intrat (şi păstrat, din păcate) în conştiinţa cititorilor drept unul dintre marii autori de basme ai lumii. Călătoria la care vom face referire mai jos a avut loc între 31 octombrie 1840 şi 22 iulie 1841, interval în care el a străbătut Germania, Italia, Grecia, Turcia, a urcat pe Dunăre până la Viena revenind apoi din nou pe uscat acasă. Unul dintre monumentele cele mai frumos descrise îl constituie trecerea sa prin Banatul de Sud, unde a sosit cu vaporul, venind de la Cernavodă. La Orşova a petrecut un interval de timp, la început de mai, în carantină, apoi a dorit să viziteze şi băile de la Mehadia (Herculane), renunţând însă. A străbătut pe malul Dunării vestitele Cazane ale fluviului, până la Drencova, de unde călătoria a fost reluată cu vaporul de pasageri. Câteva dintre aceste momente îşi merită consemnarea. Primul obiectiv propus spre vizitare l-a constituit frumoasa staţiune balneară din munţi, de la Mehadia. „Câtă singurătate în aceşti munţi! Viaţa şi sănătatea izbucneşte din apa izvoarelor. Din sala mare a stabilimentului, bogat ornamentată, răsună muzica…” (2,35) Descrierea ei e totuşi sumară pentru un autor ca Andersen, care lăsase anterior pagini deosebite despre>>>>> Constantin Juan-Petroi

 

MODELUL HURMUZAKI – Vasile Tărâţeanu: „Poruncile lui Eudoxiu”

Filed under: portrete — ARP @ 8:50 pm

Cu peste 140 de ani în urmă, marele bărbat al neamului nostru Eudoxiu Hurmuzachi, în Testamentul lăsat prietenilor şi conaţionalilor săi, scria: «…Să nu uitaţi că aveţi de îndeplinit trei datorii mari şi sfinte pentru care aveţi a răspunde înaintea oamenilor şi a urmaşilor voştri… Aceste trei datorii sunt: Patria, Limba şi Biserica… Să fiţi urmaşi demni de străbunii şi părinţii voştri, ca să vă nevoiţi cu toata virtutea nu numai să apăraţi drepturile, religiunea şi limba Patriei voastre, ci să le lăsaţi urmaşilor voştri într-o stare mai înfloritoare decât le-aţi primit». Înţelepte şi înălţătoare porunci, izvorâte dintr-o viaţă pilduitoare, trăită cu nedezminţită vrednicie întru slujirea idelurilor neamului românesc, porunci pe care mulţi dintre cei cărora le-au fost adresate şi, în primul rând, reprezentanţilor intelectualităţii care au>>>>> Vasile Tărâţeanu

 

PAGINI DESPRE ISTORIA RECENTA – Ioan Mugioiu: „Anul 1999 = Serbia = Secolul XX”

Filed under: istoria recenta — ARP @ 8:49 pm

3 Decembrie 1999 – Anul 1999, sfârşitul secolului XX, a intrat în Istorie. Nu ca un sfârşit de secol, ci ca un moment în curgerea timpului, de regîndire a valorilor morale ale Omenirii. De meditare şi speranţă. Victorii au existat multe în nemiloasa Istorie a Omenirii, căci multe războaie au existat. Dar puţine au intrat în această Istorie. De aceea probabil Omenirea nu a învăţat nimic din Istorie. Sau poate nu e capabilă niciodata să înveţe ceva. Aureola de la Termopile, străluceşte încă peste zidul celor două milenii ale timpurilor noastre. Demnitatea victoriei de la Saigon ne impune un adânc respect. Laurii victoriei de la Belgrad aduc încrederea. Ca în vechile povestiri în lupta dintre Bine şi Rău. Incredibilul devine realitate. Poveştile devin realitate. Leul a primit o lecţie pe care nu o va uita niciodată, căci prea>>>>> Ioan Mugioiu

 

NOTE DESPRE UN EPISOD PREA PUTIN COMENTAT – Prof. dr. Viorel Roman: ” Românii impotriva holocaustului „

Filed under: arhive ignorate — ARP @ 8:49 pm

Ion Antonescu si evreii ardeleni n-au aceptat Diktatul de la Viena (1940-1944). Antonescu l-a instiintat personal pe Adolf Hitler de refuz, iar evreii ajunsi de facto sub maghiari se considerau de iure cetateni al statului român. Pe aceasta baza s-a creat o alianta, care a dus la salvarea a zeci de mii de evreii, dar n-a ramas secreta intr-o Europa sub control german. Iata ce transmitea in acest sens de la Budapesta la Berlin ambasadorul dr. Edmund Veesenmayer la 11 iulie 1944: „Adjunctul ministrului de externe mi-a expus dificultatea guvernului maghiar legata de abordarea diferita de catre noi a chestiunii evreesti in Ungaria, România si Slovacia. In timp ce aici ce-rem o mîna forte impotriva evreilor, le permitem românilor si slovacilor sa-i trateze pe evei cu clementa. Din România transporturile cu evrei spre Palestina au devenit deja rutina. Ambasadele maghiare din Bucuresti si Bratislava comunica trecerea ilegala a granitei a unui numar consideral de evrei spre România si Slavacia, und ei sunt mai mult sau mai putin tolerati de autoritatii. La românii se merge atit de departe, încît>>>>> Viorel Roman,Universitatea Bremen, Germania