NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ

revistă on-line de istorie, documente şi „monografii locale”

DEZVĂLUIRI INCENDIARE – „ Cine l-a ucis pe Mitropolitul Nestor Vornicescu?“ – o evocare de pr. prof. Alexandru Stănciulescu-Bârda Iunie 24, 2007

Filed under: istoria recenta — ARP @ 5:28 pm

La 17 Mai s-au implinit 7 ani de la trecerea spre cele veşnice a regretatului Mitropolit Nestor Vornicescu. Fiindcă multora dintre Dvs. vă este cunoscuta opera marelui ierarh , socotim că este potrivit la acest ceas comemorativ să vă readucem în prim plan câteva momente mai putin cunoscute din viaţa marelui dispărut, lăsându-vă pe Dvs. să trageţi concluziile necesare. In ziua de 17 mai 2000 s-a stins din viaţă în urma unui infarct. S-a născut la 1 octombrie 1927 în satul Lozova din judeţul Lăpuşna (Basarabia), în familia răzeşilor Vasile şi Vera Vornicescu. Şcoala primară a făcut-o în satul natal, apoi a urmat seminarul monahal la Mănăstirea Neamţ (1946-1948) şi seminarul monahal superior la aceeaşi mănăstire (1948-1951). A urmat Institutul Teologic din Bucureşti (1951-1955), cursurile de doctorat în teologie la acelaşi institut (1955-1958) şi cursuri postuniversitare la Bossey şi Geneva în Elveţia (1969-1970). Doctoratul şi l-a luat la Bucureşti în 1983. Activitatea bisericească şi-a început-o ca frate la schitul Nechit, jud. Neamţ (1943-1946) şi apoi frate la Mănăstirea Neamţ (1946-1951). La 10 martie 1950 a intrat în monahism, fiind hirotonit ieromonah şi a slujit ca preot la catedrala episcopală din Iaşi (1958-1962) şi bibliotecar al mitropoliei de acolo. A fost numit stareţ al Mănăstirii „Sf. Ioan cel Nou” de la Suceava (1960-1966). Mitropolitul Iustin Moisescu l-a hirotonit arhimandrit la 2 februarie 1962 şi de la 25 martie 1966 până la 15 decembrie 1970 a fost stareţ al Mănăstirii Neamţ. La 27 decembrie 1970 mitropolitul Firmilian al Olteniei l-a hirotonit episcop-vicar la Craiova. De la 23 aprilie 1978 a devenit mitropolit al Olteniei. A scris numeroase cărţi, articole şi studii pe teme patristice, istorice şi ecumenice. A publicat în ţară şi >>>>>Al. Stănciulescu-Bârda

 

POLEMICI NECESARE – Prof. N. N. Tomoniu : ” Un prim comentariu la cartea d-lui Neagu Djuvara – „Thocomerius – Negru Vodă”

Filed under: analize — ARP @ 5:27 pm

In dezmatul intelectual ce exista astazi in Romania , tot felul de personaje aproximative au devenit ” mari specialisti ” si isi dau cu parerea in cele mai diferite teme ce nu le sunt cu nimic familiare ; daca ar fi nicte simpli particulari ce se intalnesc la un club privat spre a schimba idei ( asa cum se intampla oriunde in lume ,unde extravagantilor pagubitori nu li se intampla nimic desi sunt priviti cu zambete amuzate ) , situatia nu ar supara si nu ar produce indignare . Insa aceste aparitii fac astazi politica Statului Roman , a institutiilor platite din banii celor pe care ii detesta si peste ai caror stramosi calca nesimtitori , dorind sa-i striveasca intocmai ca pe niste gandaci de bucatarie . Insa oricat ar fi aceasta campanie de intretunuta si de insistenta, ei nu vor reusi ;si nu vor reusi sa ne lipseasca de memoria vie fiindca, vorba unuia, ” aiasta nu se poate !”.ARTUR SILVESTRI
Spre deosebire de d-l Neagu Djuvara ( autorul cartii mentionate in titlu) eu am început să strâng documente, strict privitoare despre Basarabi şi teritoriul de nord al Olteniei de azi, cam de prin anii 1974, ceea ce constituie un avantaj cercetând tema în toate faţetele ei. Am cumpărat toate cărţile care se legau de cercetarea mea şi nu cred că mi-au scăpat mulţi istorici necitiţi. Treptat, asta-i istoria, am extins cercetarea şi in teritoriile vecine, respectiv Banat, Haţeg, nordul Munteniei. În anul 2000 am început cercetarea şi pe Internet. Am început să pun totul cap la cap, timp de trei ani şi când am închegat ceva demn de băgat în seamă, am construit situl acesta, în anul 2003 . Din păcate, după aceasta l-am abandonat! Nu interesa prea multă lume, iar ca să scoţi azi o carte trebuie să… pui tu bani!
Cercetarea n-am abandonat-o însă iar cartea d-lui Djuvara este un nou prilej de a relansa cercetarea şi mai profund! Şi o voi relansa plecând tocmai de la datele pe care le foloseşte d-l Djuvara dar intr-un alt scop pe care-l urmăreşte şi dânsul de prin anii 1979: influenţa cumanilor în întemeierea ţării româneşti!

Grea problemă pentru dânsul dacă timp de 28 de ani n-a mai găsit alte argumente în plus decât polemicile cu alţi istorici din „Magazinul Istoric” al anilor
>>>>>N. N. Tomoniu
Cu referiri si la situl http://www.geocities.com/ntomoniu/tismana/basarabi/index.htm

 

DOCUMENTE IGNORATE – Ioan Mugioiu , Elveţia: „O armată va exista întotdeauna…“ (2000)

Filed under: documente — ARP @ 5:27 pm

O armată va exista întotdeauna – dacă nu cea proprie, atunci una străină.” (Ministrul Apărării al Elveţiei)
30 Decembrie 2000. Basel.
Până acum armata elveţiană a costat şi investit, teoretic, 2,6 miliarde de $/an.
Parlamentul Elveţian
a aprobat această sumă şi pentru viitor. Această sumă nu va scădea în nici un caz, ci din contră, funcţie de necesităţi, foarte probabil va creşte. În anii precedenţi costurile au fost, practic, mult mai mari decât cele planificate (Basler Zeitung din 14.10.2000). În anul 1998, armata elveţiană a costat şi investit 5,6 miliarde de $ (acelaşi jurnal).” «Realitatea, ca deasemenea gospodăriile private şi firmele contribuie cu un aport important la apărarea ţării, nu este ceva nou» scris VBS într-un comentariu la studiu. Aceasta o ştie fiecare, care deja în timpul său liber pregăteşte cursuri militare” (Basler Z, 14.10.2000).
În comparaţie cu alte ţări, se prezintă următorul tabel (Basler Z. 14.10.2000):Costuri militare: Israel 2006 $ / cap locuitor; Franţa 644; Elveţia 619; Austria 275; Israel 11 % din produsul brut social; Franţa 2,9; Suedia 2,4; Italia 2,2; Elveţia 1,8; Germania 1,6; Belgia 1,5; Austria 1,1 Armata elveţiană are în prezent peste 600.000 de militari. De la anul 2003 este „prevăzută” o reducere
>>>>>Ioan Mugioiu

 

DEZVĂLUIRI INCENDIARE – Şerban Andronescu : A fost Ioan Petru Culianu „discipolul lui Mircea Eliade“?

Filed under: istoria recenta — ARP @ 10:45 am

Dacă România a avut expresioniştii ei, atunci Culianu a fost unul dintre cei mai dotaţi protagonişti în particularităţi expresioniste, suferinţă, decepţii, degenerare, eşec. A intrat poate şi în pact cu Diavolul, ca dr-ul Faust sau Giordano Bruno şi, ca urmare, a avut parte de un sfârşit înfiorător. A fost profesor universitar în Olanda şi USA unde, cercetător erudit, şi-a ales ca temă principală de cercetare fenomenele oculte care veneau în contradicţie spectaculară cu tradiţiile şi credinţa pentru care înaintaşii săi moldoveni şi-au dat adesea viaţa numai ca să le păstreze neîntinate. Fenomenele analizate de Culianu, de altfel cu succes de librărie, toate legate de magie şi satanism, erau condamnate de religia creştină; dar Culianu, animat de o ambiţie fără margini care îi răcea pe mulţi dintre colaboratorii lui, a trecut peste toate restricţiile morale numai ca să-şi satisfacă aspiraţiile. Până la urmă a avut mulţumirea să şi le vadă împlinite, dar preţul a fost înspăimântător. Din această perspectivă, viaţa sa a fost mai apropiată de aceea a unui erou de roman captivant decât a unui savant. Nu e de mirare că în Italia, unde a poposit mai întâi după plecarea din România, s-a publicat un roman poliţist inspirat de întâmplările-cheie din viaţa lui Culianu.

S-a născut la Iaşi la 5 ian. 1950 şi a murit asasinat la Chicago, IL., la 21 mai 1991. Era licenţiat în limba italiană de la Universitatea Bucureşti. Titlul tezei de licenţă, „Marsilio Ficino e ii platonisimo nel Rinascimento italiano”, 1972. Ca student, a pus bazele la Iaşi unei societăţi literare anarhice, „Atlantida”. A studiat sanscrita, >>>>>Şerban Andronescu

 

SCANDALUL IGNORĂRII AROMÂNILOR – Adrian Botez : „ Voshopole “

Filed under: analize — ARP @ 10:44 am

 

“VOSHOPOLE”, de NIDA BOGA: EPOPEEA TRANSFIGURĂRII – ŞI SINGURA EPOPEE EROICĂ A NEAMULUI ROMÂNESC…
Întrebarea pe care mi-o pun are în ea un sâmbure tragic: de ce nu au avut aromânii, până acum, ambiţia, orgoliul – să semnaleze, măcar (dacă nu să impună), fraţilor lor români, de la nord de Dunăre, existenţa acestei măreţe şi mistice epopei – SINGURA EPOPEE EROICĂ A ROMÂNILOR!!!: VOSHOPOLE – epopee în sonete (150 de sonete+bocete ale voshopolencelor, de după masacrul-incendierea Cetăţii Voshopole – epopee formată din 13 părţi, sugerându-se DEPĂŞIREA VECHIULUI CICLU – 12 , PENTRU LUMEA ETERNITĂŢII SPIRITUALE!!!: I- Voshopole se-ntemeiază ca târg; II- Voshopole în furtună; III- La târgul din Voshopole; IV- Iată târgul!; V- Voshopolea strivită de arnăuţi; VI- Cum s-au luptat în mahalale; VII- În castelul lui Gojdu; VIII- După furtună; IX-Sfatul bătrânilor; X- Ajun de îngropăciune; XI- În ziua despărţirii de cei dragi; Voshopolencele îşi plâng morţii dragi; XIII- Dezrădăcinaţii – finisată prin 1950, publicată în româneşte întâi în antologia Un veac de poezie aromână, realizată, în 1985, la Cartea Românească, de Hristu Cândroveanu şi Kira Iorgoveanu – şi publicată, automom, DAR SINUCIGAŞ DE DISCRET!!! – , abia în 1994!!!, la aceeaşi editură Cartea Românească – versiunea daco-română: HRISTU CÂNDROVEANU, prefaţă de Constantin Sorescu), de NIDA BOGA(1886-1974 – numele lui NIDA BOGA nici nu este trecut >>>>>Adrian Botez

 

CĂRŢI PUŢIN CUNOSCUTE – Manifestul Revoluţiei Naţionale (1935)

Filed under: documente — ARP @ 10:41 am

Dl. Dan Culcer , de la Paris, ne indica o carte interesanta despre care se stie acum prea putin ; eseistul ne trimite si un extras din acest volum care poate ar merita o analiza mai detaliata decat cele ce se fac astazi , la noi , in chip de asa-numita ” dezbatere publica” . Orice punct d evedere in aceasta materie este bine-venit .

Manifestul Revoluţiei Naţionale de Sorin Pavel, Petre Ţuţea, Ioan Crăciunel, Gheorghe Tite, Nicolae Tatu, Petre Ercuţă (tipografia Miron Neagu, Sighişoara, 1935) – Prefaţă

ROSTUL NOSTRU –  Istoria statului român modern este istoria vrajbei dintre ursitoarele Iui: banul occidental şi naţionalismul român. Banul occidental şi-a descoperit aici la gurile Dunării interese mari şi precise: interese politice: să împiedece înaintarea Rusiei către Constantinopole; interese comerciale: să cumpere produse agrare ieftine şi să vândă produse industriale scumpe, câştigând de la particulari numai diferenţa de preţ, iar de la stat (furnituri) ceva în plus; interese economice: să exploateze direct – prin personal superior străin şi slugi indigene – imensele bogăţii ale solului şi subsolului acestei ţări; interese financiare: să încaseze dobânzile pipărate cuvenite, împrumuturilor făcute atât statului român cât şi economiei româneşti private, care aveau nevoe de un prim ajutor ca s-o ia din loc (instalări, inventar, aparat) – odată pentru România Mică, altădată pentru România Mare – cât şi de-o serie de ajutoare impuse de evenimente grave pentru destinul ţării, războiul din 1877 (Independenţa), compania din 1913 (o demonstraţie de forţă necesară) războiul din 1916 (Întregirea). Naţionaliştii români din secolul 19 nu sunt altceva decât prima încercare a >>>continuarea aici >>>

 

VREMURI UITATE, CHIPURI IGNORATE – Alexandru Nemoianu : „Doftorul“ din Mehadia

Filed under: arhive ignorate — ARP @ 10:39 am

În toamna lui 1996, feciorul meu, Andrei, a fost admis ca student al Şcolii de Medicină a Universităţii Michigan din AnnArbor. Admiterea a fost făcută în baza notelor obţinute în cursul liceului, dar, în plus, el a trebuit să alcătuiască un scurt eseu despre motivele ce îl determinau să aleagă cariera medicală. între altele, el a spus acolo că l-au impresionat mult povestirile despre drumurile făcute noaptea, pe ploaie sau viscol, pentru a-şi vizita pacienţii din satele de munte, care îi alcătuiau circumscripţia, de către străbunicul lui patern, doctorul VIRGIL NEMOIANU din Mehadia, Caraş-Severin, Banat.

Cel ce avea să fie doctorul Virgil Nemoianu s-a născut în 1875 în satul Agadici din Caras. Tatăl lui era preot aşa cum fuseseră înaintaşii lui cam de vreo două sute de ani la vale. A absolvit cu bine şcolile primare, apoi a urmat liceul din Debreţin şi apoi Facultatea de Medicină din Budapesta. Un ajutor material enorm l-a primit din partea unchiului său, Ion Nemoianu, o remarcabilă personalitate a Banatului din a doua jumătate a veacului al XlX-lea. Ion Nemoianu făcuse studii strălucite la universităţile din Budapesta, Geneva şi Lipsea (Leipzig); fusese sub-notar al comitatului Severin, profesor plin la Seminarul din Caransebeş, primar al Caransebeşului (1886-l891), mare promotor al cauzelor naţionale româneşti şi ajutător al nepoţilor lui, pe care i-a voit absolvenţi ai unor şcoli bune şi fruntaşi . În plus, Virgil Nemoianu a primit, în mai multe rânduri, stipendii pentru merite şcolare, din partea Fundaţiei Gojdu din Budapesta. (Va fi foarte greu să se aprecieze cât de mult a făcut această fundaţie, aşezată >>>Alexandru Nemoianu