NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ

revistă on-line de istorie, documente şi „monografii locale”

~Documente si profetii – ” Vedenia Sf.Calinic de la Cernica despre anul 1992 ” (fragment dintr-un studiu de arhim.Petroniu Tanase) Aprilie 4, 2007

„Pentru marea ei actualitate ma opresc in scurt numai la vedenia Sf. Nifon al Constantianei si voi starui mai mult la marturia mai putin cunoscuta a Sf. Calinic de la Cernica, din Romania. In vedenia sa despre infricosata Judecata (cartea: <<Un episcop ascet>>, editata de M-rea Paraclisul), Sf. Nifon vede pe Dumnezeu rasfoind cartea veacurilor omenirii. Cand a ajuns la veacul al saptelea, Dumnezeu s-a oprit, si-a acoperit fata cu mana si a zis cu mahnire: <<Acest veac al 7-lea a intrecut pe toate celelalte cu nedreptatea si cu rautatea>>. Apoi, dupa putin, ajungand la jumatatea acestui veac a adaugat: <<Acesta este plin de putoarea pacatelor omenesti – de invidie, necuratie, ura, minciuna…, dar ajunge: il voi curma la mijloc; sa inceteze stapanirea pacatului!>>. Si a facut semn Arhanghelului Mihail sa pregateasca inceputul Judecatii – infricosat cuvant; <<Il voi curma la mijloc!>> Or, mijlocul veacului al 7-lea este anul 7500.”

Marturia Sf. Ierarh Calinic de la Cernica despre acest an este si mai directa. Sf. Calinic a trait intre anii 1787-1860 si este ctitorul Manastirii Cernica din apropierea orasului Bucuresti, careia i-a fost staret timp de 31 de ani. Scriitorul vietii Sf. Calinic, arhim. Baldovin, care i-a fost ucenic apropiat, ne relateaza: „Chiliile din insula Sf. Nicolae erau neincapatoare. De aceea se gandea sa faca o manastire mai mare, in cealalta insula, a Sf. Gheorghe. Prin dumnezeiasca randuiala, tocmai atunci staretul Calinic a primit o mare suma de bani de la arhiereul Stratonic, vicarul Mitropoliei, caruia un numar de boieri ii incredintasera acesti bani anume pentru zidirea unei manastiri… Un zvon circula in tara ca la anul 1848 avea sa aiba loc mari evenimente, un sfarsit de lume, un inceput de lume noua. In aceasta indoiala fiind, staretul Calinic amana inceputul lucrarilor. Framantat de aceste ganduri, ca in curand vine sfarsitul lumii si de ce sa mai inceapa lucrul, aievea si nu in vis, s-a pomenit intr-o zi pe cealalta insula, a Sfantului Gheorghe, avand de-a dreapta pe Sfantul Nicolae, patronul manastirii, si de-a stanga pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe, intrebandu-l ca de ce nu incepe zidirea manastirii. Cuprins de frica, staretul a raspuns: <<Iertati-ma, sfintilor lui Dumnezeu, dar citind eu unele prevestiri despre viitor, am crezut ca la anul 1848 va fi sfarsitul lumii>>. Atunci sfintii i-au zis: <<Uita-te spre Rasarit!>>. Si ridicand Cuviosul ochii spre Rasarit, nu se mai vedea cerul, ci numai o mare lumina dumnezeiasca, iar el, inspaimantandu-se, a cazut la pamant. Indata insa sfintii l-au ridicat de la pamant, zicandu-i: <<Priveste acum la Rasarit si vei vedea taina cea mare a Providentei>>. Si fiind intarit de darul lui Dumnezeu, Sfantul Calinic a vazut pe cer Sfanta Treime, asa cum este zugravita pe Sfintele Icoane, iar dedesubt, pe un mare pergament luminos, era scris cu litere mari: 7500 ani de la Adam. Atunci sfintii care il sustineau de brate i-au zis: <<Vezi ca nu la anul 1848 este sfarsitul lumii, ci sfarsitul lumii va fi cand se vor implini anii 7500 de la Adam. Asadar, au adaugat sfintii, incepe indata a zidi marea manastire a Sfantului Mare Mucenic Gheorghe!” Precum vedem, si aici se vorbeste precis despre anul 7500 de la Adam. Cele doua viziuni ale marilor ierarhi Nifon si Calinic, relatate mai sus, nu pot fi puse la indoiala.

Dupa calculele noastre omenesti, suficient de eronate, aceasta lume ar fi trebuit sa fi fost de mult distrusa, inca din anul 1992 d.Hr., an care corespunde cu anul 7500 de la Adam. Dupa timpul exact, cunoscut numai de Dumnezeu, anul 7500 probabil ca inca nu a sosit, iar daca a sosit, sa observam cu luare aminte ce-i spune Dumnezeu Arhanghelului Mihail in vedenia Sf. Nifon al Constantianei: „Sa pregateasca inceputul Judecatii”. Cu alte cuvinte, inceputul judecatilor lui Dumnezeu asupra omenirii sunt cele care pornesc odata cu sosirea anului 7500 de la Adam, si nicidecum sfarsitul lumii. In nici un caz sfarsitul lumii nu vine ca o lovitura de trasnet. Nu! Omenirea trebuie sa treaca mai intai prin judecati aspre, prin mari necazuri si dureri, consecinte directe ale pacatelor si ale indepartarii ei de Dumnezeu, suferinte care vor evolua in paralel, in forme cumplite. Despre aceste judecati vorbea Dumnezeu. Iisus Hristos spunea limpede apostolilor Sai: „Se va ridica neam peste neam si imparatie peste imparatie si va fi foamete si ciuma si cutremure pe alocuri”. (Matei 24.7) „Luati seama sa nu va speriati, caci trebuie sa fie toate, dar inca nu este sfarsitul.” (Matei 24.6) „Toate acestea sunt inceputul durerilor.” (Matei 24.8) „Atunci multi se vor sminti si se vor vinde unii pe altii; si se vor uri unii pe altii.” (Matei 24.10) „Si va da frate pe frate la moarte si tata pe copil si copiii se vor razvrati impotriva parintilor si ii vor ucide.” (Marcu 13.12) Toata aceasta evolutie a raului va culmina cu un mare necaz asupra omenirii, despre care zicea Mantuitorul: „Caci in zilele acelea va fi necaz cum nu a mai fost pana acum, de la inceputul fapturii pe care a zidit-o Dumnezeu si nici nu va mai fi” (Marcu 13.19). „Iar indata dupa stramtorarea acelor zile, soarele se va intuneca si luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cadea din cer si puterile cerurilor se vor zgudui.” (Matei 24.29) „Atunci se va arata pe cer Semnul Fiului Omului si vor plange toate neamurile pamantului si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere si cu slava multa.” (Matei 24.30)

Teologia mentioneaza ca aceasta lume in forma ei istorica are o limita, un termen. Dar sfarsitul nu va fi o oprire a timpului istoric printr-o catastrofa cosmica, ci o innoire a creatiei, in sens de „transformare” (1 Corinteni 15.51-55). O trecere de la starea veche la una noua, care coincide cu aparitia glorioasa a lui Hristos, la cea de a doua Lui venire. Astfel, istoria si creatia in cele sapte zile asteapta „ziua a opta”, care prefigureaza timpul eshatologic sau vesnicia. Si pentru ca aceasta zi a opta nu va mai fi urmata de altele, ci va fi eterna (sau infinita), arta crestina a facut din 8 (opt) culcat si un semn al eternitatii sau cel al infinitului.