NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ

revistă on-line de istorie, documente şi „monografii locale”

~Gheorghe Luchescu despre vol. „Folclor, folcloristică, folclorişti” de Ion Iliescu Aprilie 4, 2007

Recent, profesorului timişorean Ion Iliescu i-a apărut volumul Folclor, folcloristică, folclorişti, la Editura Eurostampa, Timişoara, 2006, 297 p., structurat pe trei secvenţe importante: folclorul tradiţional, folclorul mineresc şi folclorul diverselor medii. Autorul nu este la prima tentativă de acest fel, el remarcându-se cu diferite studii, culegeri, articole publicate în ziare, reviste şi volume, atât singur cât şi în colaborare.

În primul capitol sunt abordate primele atestări bănăţene de folclor, rolul jucat de unele personalităţi, culegerile de poveşti şi basme realizate de autori străini (A. Schott, Fraţii Grimm etc).

Presa vremii este receptivă la fenomen şi semnalează preocupările de natură folcloristică, dovedind înţelegere pentru patrimoniul spiritual, dar nu întotdeauna cu o orientare corespunzătoare. Sunt cunoscute opinii şi exemple despre cântecul epic, liric, cântecul muncitoresc, cel de cătănie şi de lume, blestemul, satira etc. în creaţia populară, scopul comunicării poetice „este să degaje sentimente“ (T. Vianu). Profesorul aminteşte şi variantele, cu diversificarea tematică şi de conţinut a acestora, care păstrează unele elemente comune în ceea ce priveşte atitudinea lirică, satirică, de revoltă, expresii, forme, figuri ale unor modalităţi specifice genului (vezi Pătru Mantu, La mândra cu casa-n colţ etc.), care ajută la precizarea specificului stilistic şi al procesului de creaţie în cântecele populare, subliniază valoarea textelor sub raport ideatic şi artistic, relevă mijloacele de expresie, dar şi particularităţile stilistice, propunând o aprofundare a fenomenului într-o viitoare etapă.

Se fac referiri la două manuscrise bănăţene (1801, 1802), ele aparţinând învăţătorilor Pavel Trăilovici şi Iosif Popovici, documente care devansează cu aproape patru decenii începutul interesului pentru folclor, prin colecţia alcătuită de N. Pauleti. Este amintit codul estetic al creaţiei noastre populare, dar şi personalitatea colegătorului transilvan, Oszkár Mailand, apreciat traducător în limba maghiară, cercetător şi teoretician din ţinuturile Hunedoarei, cel care a realizat o colecţie reprezentativă, valoroasă, rămasă încă necunoscută.

Capitolul numit Folclorul mineresc se aliniază ca o contribuţie meritorie la cunoaşterea începuturilor de valorificare a creaţiei populare, iar istoria folcloristicii consemnează firave încercări de a evidenţia caiete şi manuscrise folclorice care să conducă, în final, la cunoaşterea fenomenului şi a valorificării sale în mod sistematic.

În ansamblu producţiilor noastre populare un loc aparte îl ocupă creaţia în versuri a minerilor, despre care cercetătorul german G. Heilfurt susţine teza: „Cântecul minerilor constituie baza istorică pentru cultura muncitorească“. Profesorul Ion Iliescu consideră folclorul mineresc o componentă a folclorului nostru, ilustrând o anume tematică a muncii subterane, care exprimă gânduri şi sentimente, făcând parte din creaţia muncitorească. Ea s-a bucurat de o anume tradiţie „fiind tot atât de veche ca şi cea ţărănească“.

Ultimul capitol – Folclor al diverselor medii – conţine elemente locale prezente în creaţia lui Ion Budai-Deleanu (autorul Ţiganiadei, care valorifică tezaurul limbii vorbite, expresiile şi cuvintele specifice zonei, folosind graiul dialectal într-o exprimare alegorică, dovedind mult respect pentru locurile natale), Dimitrie Caracostea, Balada populară română, folclorişti şi cercetători ai creaţiei populare hunedorene, ecouri în creaţia populară şi în poezia cultă, precum şi profilul dascălului Alexandru Epure – folclorist.

Lucrarea este înzestrată cu notele specifice după fiecare capitol, dar şi cu o iconografie adecvată, în principal coperţile unor volume de folclor, regionale şi centrale, iar în final autorul reuneşte studii şi articole ale sale publicate de-a lungul timpului, dovedind constanta preocupare pentru creaţia populară.

Regretăm unele greşeli strecurate în text, acest fapt dovedindu-ne cât e de necesară prezenţa unui corector avizat la o editură. Dar, dincolo de asemenea scăpări, lucrarea se înscrie ca o contribuţie meritorie a domeniului, adăugând noi date, unele inedite, la istoria folcloristicii bănăţene şi nu numai.

GHEORGHE LUCHESCU