NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ

revistă on-line de istorie, documente şi „monografii locale”

~Alexandru Nemoianu: Monografia localitatii Prigor Martie 7, 2007

In anul 2000, la Editura „Timpul” din Resita, aparea lucrarea Monografia localitatii Prigor, având 224 de pagini.
Autorul lucrarii este profesorul Pavel Panduru, directorul Scolii din Prigor, Valea Almajului, Caras-Severin, Banat, care este nu numai unul dintre cei mai remarcabili intelectuali ai Almajului, ci si o adevarata prezenta exemplara in aceasta zona.
Profesorul Pavel Panduru si-a dedicat existenta localitatii Prigor si dezvoltarii intelectuale a Almajului. Neobosit colinda, adunând frânturi din trecut, obiceiuri si traditii, promovând viata culturala si insuflând dragoste pentru Almaj. Profesorul Pavel Panduru, impreuna cu un alt mare almajan al zilelor noastre, profesorul poet Iosif Bacila, pot fi definiti ca „sarea pamântului” din Almaj, cei care dau gust si nadejde de mai bine acolo. Nu putem fi indeajuns de recunoscatori unor asemenea oameni pentru ceea ce ei infaptuiesc, cu incapatânare, statornicie, eroism, pentru binele Vaii Almajului azi. Acesti oameni sunt cei care, fara emfaza, pregatesc România de mâine.
Lucrarea amintita este despartita in 25 de capitole, fiecare având rostul lui si, toate la un loc, unind opusul intr-un preafolositor intreg.
Capitolele trateaza aspecte privind asezarea geografica, clima, hidrografia. Apoi este trecut in revista trecutul Banatului si rolul specific al Almajului (si inca mai vârtos al localitatii Prigor) in acest trecut. Stabilind limpede rolul Banatului in istoria românilor si al Almajului in istoria Banatului, profesorul Panduru trece la analiza in detaliu a vietii spirituale, culturale, sociale si economice a Prigorului pâna la data aparitiei cartii. Munca depusa a fost titanica si autorul merita speciale laude pentru rabdarea de a fi adunat cu grija toate amanuntele posibile. Sunt profund incredintat ca numai usor nu va fi fost! O speciala lauda merita ultimul capitol, intitulat Scurta istorie in imagini. Aici profesorul Panduru a adunat imagini fotografice privind trecutul mai indepartat ori mai apropiat al Prigorului, unde pot fi vazute cladiri vechi, asezaminte sociale, economice si culturale, interioare, oameni surprinsi in ocupatia de zi cu zi, personalitati ale satului. Aceste imagini, fiecare si toate la un loc, spun mai mult decât poate cuprinde cuvântul, caci ele deschid larg, oricui se va osteni sa le priveasca, iesirea spre gând, imaginatie si necuprins.
Bibliografia folosita este cu totul impresionanta si adusa la zi.
Cred ca principalul merit al cartii, dincolo de folosul imediat, este ca, fara a o spune emfatic, afirma modest dar raspicat credinta ca doar comuna libera a fost si ramâne garantul cel mai autentic al libertatii. Doar in cadrul comunei libere va putea fi individul ferit de la degradanta conditie de a fi un simplu factor social si economic. Doar comuna libera, pastrând traditiile si diversitatea, va putea asigura autentica libertate care inseamna, mai mult decât orice, refuzul mediocritatii caldicele si posibilitatea iesirii din „comun”, posibilitatea de a fi exceptional.
Lucrarea profesorului Pavel Panduru nu poate fi considerata altceva decât o biruinta a gândului românesc si, daca aceasta biruinta a avut loc in Valea Almajului, cu atâta mai bine!