o SECRETE DE RAZBOI , CHIPURI UITATE , ISTORII IGNORATE mai 6, 2008

• Toate Numerele revistei NOUA ARHIVA ROMANEASCA sunt – si isi propun sa fie – dezbateri deschise . Toti cei ce detin documente in ceea ce priveste temele propuse – sau puncte de vedere apropiate sau diferite de cele publicate aici – le pot comunica adresandu-se redactiei .Numarul prezent cuprinde :
• O declaraţie a lui Sabin Manuila, din 1959, despre anul 1944
• SECRETE DE RAZBOI – Ion Coja: „23 August 1944, o zi decisivă în istoria Germaniei. Decisivă în bine sau în rău?“
• Elena Buică-Pickering : Istorie orală recentă – „Războiul al Doilea“
• “LOCURI ” ABANDONATE – Alexandru Vlahuţă: „Insula Şerpilor“
• Alexandru Nemoianu: „Câteva amintiri despre părintele Coriolan Buracu“
• ISTORIE NECUNOSCUTA – Toma Ostris :”Generalul Berthelot la Mehadia “
• DOCUMENT – Liviu Popp: „Adevăruri despre Brâncuşi“
• ~Pompiliu Comşa: „O savuroasă carte de istorie gălăţeană“
• Maria Vera Neagu: „Pomenirea Episcopului Iosif Traian Bădescu“
• PAGINI IGNORATE – Florin Contrea: „Aurel Contrea – un clasic al literaturii româneşti din Banat (1895-1968)“
• Ion Coja: „Calvarul prizonierilor ruşi în Romania?“
• Luchian Deaconu: „ Însemnări zilnice “ de I. Navirlie
• Ion Pachia Tatomirescu: „Istoria trăită la faţa locului“
• Violeta Ionescu: „Vulturul Ilie – mascota aerodromului de la Buzău“
• Elena Buică : „Veronica Micle (22 aprilie 1850 – 6 august 1889). Cea mai frumoasa poveste de iubire a literaturii romane“
• DOCUMENTE UITATE – Petru E. Papp: „Asasinate politice in 1919, în Transilvania“
• Cezar Adonis Mihalache: „Eroii uitaţi de la Vadu Roşca“
• ~Semnatarii ” Declaratiei de la Budapesta” (iunie 1989)

===============================================================

DIN NUMERELE ANTERIOARE :

• A FOST PATRIARHUL TEOCTIST ASASINAT? – Ipoteze într-un documentar CIVIC MEDIA>>cititi mai multe aici >>>
• DEZVALUIRI – O altă faţă a „dizidentului Suto Andraş“, unul din eroii evenimentelor de la Tg. Mureş, din 1990
• Ion Coja: „Definiţia legionarului nebun“
• RADIOGRAFIA UNUI MASACRU – Corneliu Florea: „Ploieşti, 1 August 1943 şi după“
• DOCUMENTE INCENDIARE – Ovidiu Vuia în corespondenţă cu Pamfil Şeicaru
• Pr. Alexandru Stănciulescu-Bârda: „Înţelepciunea şi curajul întemeietorilor noştri de ţară“
• CHIPURI UITATE – Violeta Ionescu : Urmaşii lui „Baba Novac”
• ARHIVE IGNORATE – Radu Botiş , Mircea Botiş : „Activitatea desfăşurată de către preotul Vasile Lucaciu în America în scopul realizării Marii Unităţi Naţionale“
• ARHIVE IGNORATE – Şerban Andronescu : ” Mihail Fărcăşanu “
• CHIPURI UITATE – Iosif Popa: „Bihoreni cu care ne mândrim“
• ISTORIA DE NEUITAT – Nicolae Nicoară-Horia: „Arad – Alba Iulia 1918“
• A FOST PATRIARHUL TEOCTIST ASASINAT? – Ipoteze într-un documentar CIVIC MEDIA
• INCENDIAR! Şerban Andronescu revizuieşte „istoria falsificată” despre Gustav Pordea, primul parlamentar european român (un interviu inedit de Ion Măldărescu)
• Un gând pentru Emil Satco
• FAPTE MARI, ASTĂZI UITATE – Oscar Han: „Sculptorul Paciurea“
• Iosif Toma Popescu: „Luptând contra defăimării, pentru triumful adevărului: În teritoriile controlate de guvernul român n-a fost holocaust!“
• „SCANDALUL REDOBÂNDIRILOR“ RESCRIE ISTORIA ROMÂNILOR ÎNTR-UN MOD INCALIFICABIL! – un punct de vedere al lui Corneliu D. Pop
• CHIPURI DE NEUITAT – Arhimandritul Sofian Boghiu evocat de Virgil Cândea
• Adrian Botez: „HOLOCAUSTUL“ ŞI…RESTUL LUMII!!!… – plus un preşedinte care se numeşte Băsescu…
• Pentru a citi texte , documente si comentarii din numerele anterioare , apasati aici>>>>

O DECLARAŢIE A LUI SABIN MANUILA, DIN 1959, DESPRE ANUL 1944

DECLARAŢIE
Subscrisul Dr.Sabin Mănuilă, domiciliat în New York, USA, 945, 5th Avenue:
– fost Director General al Institutului Central de Statistică al României între anii 1932-1947;
– fost Director General în Ministerul Sănătăţii (1927-1932);
– fost Subsecretar de Stat la Preşedenţia Consiliului de Miniştri (1944-1945);
– membru corespondent al Academiei Române;
– membru al Academiei de Medicină şi al Academiei de Ştiinţe;
– actualemte membru al Comitetului Naţional Român;
declar următoarele: În una din ultimele zile ale lunii mai 1944, m-a invitat Dl IULIU MANIU, preşedintele Partidului Naţional-Ţărănesc şi fost Prim-Ministru, să viu la locuinţa sa din Snagov-Ilfov, care locuinţă era situată în casa familiei mele. >>>

SECRETE DE RAZBOI – ION COJA: „23 AUGUST 1944, O ZI DECISIVĂ ÎN ISTORIA GERMANIEI. DECISIVĂ ÎN BINE SAU ÎN RĂU?“

Sunt mulţi germanii care cred că ceea ce s-a petrecut la Bucureşti în ziua de 23 August 1944 a fost momentul decisiv în pierderea celui de al 2-lea război mondial. Mulţi sunt şi germanii care nu ştiu nimic despre ziua de 23 August 1944. Pe scurt, pentru cei care nu cunosc subiectul, vom rezuma mai jos semnificaţia şi consecinţele celor petrecute la Bucureşti în ziua de 23 August 1944, cu intenţia deschis asumată de a demonstra cât este de falsă ideea unor germani că (1)„la 23 august 1944 românii i-au trădat pe nemţi”, că (2)„dacă românii nu părăseau Axa în august 1944 şi luptau până la capăt alături de germani, războiul s-ar mai fi prelungit cu încă cel puţin şase luni, timp suficient ca industria germană să finalizeze proiectul de fabricare a armei lor secrete, adică a bombei atomice nemţeşti”, iar soarta războiului ar fi fost alta. Sunt destul de mulţi germanii care nu-i pot „ierta” pe români pentru cele petrecute la 23 august 1944, pentru consecinţele acelei zile fatidice…
Se poate spune că în acea zi HITLER l-a pierdut pe aliatul său european cel mai serios, mai de nădejde, singurul dintre aliaţii europeni pentru care HITLER avea un respect autentic, deplin. Este vorba de mareşalul ION ANTONESCU, conducătorul României în intervalul 6 septembrie 1940 – 23 august 1944. >>>Ion Coja>>>

ELENA BUICĂ-PICKERING : ISTORIE ORALĂ RECENTĂ – „RĂZBOIUL AL DOILEA“

Mult am stat pe ganduri dupa ce am legat vorba cu mai multi batrani ai satului in care m-am nascut, Tiganesti din judetul Teleorman. Ma intorsesem la vatra strabuna simtind ca sunt datoare catre inaintasii mei sa scriu ceva despre ei. Incercam sa ma documentez in vederea intocmirii monografiei “Gand purtat de dor” la care incepusem sa lucrez si faceam vizite celor care sunt un depozitar de amintiri, adevarate izvoare pentru infaptuirea cartii ce-o proiectasem. Ma duceam in vizite avand in minte un plan, o anume viziune si o anume stare de spirit si de cele mai multe ori veneam cu ele rasturnate. Notasem mai multe date despre obiceiuri si traditii, despre eroismul celor care au luptat pe front, despre colectivizare, despre activitatile culturale ale intelectualilor din Tiganesti si multe altele. Socoteam ca am destule date despre cei care au luptat pe front. Cu ce mai stiam si eu de la tata si din alte surse, ma declaram multumita. >>>>

„LOCURI ” ABANDONATE – Alexandru Vlahuţă: „Insula Şerpilor“

(fragment din „Romania Pitoreasca”):Răsare soarele scânteietor din geana depărtată a mării. Razele aştern brâie verzui, galbene şi roşii pe întinsul neteziş al apei. Pământul se retrage în urma noastră. Încet Sulina se pleacă, se scufundă sub valuri. Copacii, catargurile, sulurile negre de fum, toate se şterg; albastra boltă a cerului se lasă ca un coviltir uriaş peste pustietatea lucie a mării.

După două ceasuri de plutire spre răsărit, zărim înaintea noastră o movilă albă. Acolo-i insula Şerpilor. De departe par ruinele unei cetăţi fantastice înfipte în valuri. La vreo sută de paşi vaporul se opreşte. O barcă ne ia, şi peste câteva minute punem piciorul pe ţărmul pietros al acestui singuratec ostrov. Un dorobanţ chipeş, frumos, vine vesel înaintea noastră. El ştie că odată cu noi i-au sosit merindele de la Sulina.

— Nu ţi-e urât aici, leat? — îl întreb ca să intru în vorbă — pe când ne urcăm încet spre farul din vârful insulei. >>>>

Alexandru Nemoianu: „Câteva amintiri despre părintele Coriolan Buracu“

Părintele Coriolan Buracu a fost una dintre marile personalităţi ale Văii Almajului din Banatul muntos. Realizările lui se întind în domeniul păstoraţiei, culturii şi promovării idealurilor româneşti. Sunt destul de multe studii şi articole care au prezentat activitatea Părintelui Coriolan Buracu şi fără îndoială că altele le vor urma. În cele ce vor decurge voi prezenta doar câteva amintiri personale legate de aceasta mare personalitate care a fost a Văii Almăjulului dar şi a familiei lui. Aceste amintiri se leagă de documente păstrate în casa Boldea din Borlovenii Vechi şi în memoria colectivă a familiei mele. Părintele Coriolan Buracu a fost nepotul învăţătorului Pavel Boldea (1842-1917) din Borlovenii Vechi care a avut descendenţi direcţi pe: Pavel Boldea (ulterior Protopop şi Colonel K.u.K, având o strălucită carieră), pe Grigore, Remus, Călina şi Măriuţa. Călina s-a măritat în familia Buracu în Prigor şi a avut pe Coriolan Iosif, Tudosia şi Elena. >>>>

ISTORIE NECUNOSCUTA – Toma Ostris :”Generalul Berthelot la Mehadia „

Generalul francez Berthelot cãlãtorea cu un eşalon feroviar de la Bucureşti la Timişoara. A oprit în gara Mehadia pentru a rãspunde ovaţiilor sutelor de români, mobilizaţi de preotul Coriolan Buracu, luptãtor pentru reîntregirea neamului românesc. Generalul francez Berthelot a împiedecat ca armata germanã sã urce în Moldova, la Iaşi, unde se refugiase guvernul român. Apoi, el va pune la respect armata sârbã, ce mişuna prin Banat, inclusiv la Mehadia, preocupatã de-a împiedica Unirea Banatului cu Patria Mamã. Sârbii voiau întregul Banat istoric! Sfatul Ţãrii, în semn de mulţumire, i-a dãruit generalului o moşie în Judeţul Hunedoara, ca sã-i fie loc de odihnã pe timp de varã. La Tribunalul din Bucureşti este înscrisã pe numele sãu proprietatea din localitatea Fãrcãdin, moşia avea: 166 jugãre din care: 79 jugãre „arãtor” (arabil), 17 jugãre fâneţe ºi pãşune, 13 jugãre „pomet” (pomiculturã), 7 jugãre vie şi 50 jugãre pãdure, precum şi un rând de case şi o grãdinã. „Moşia e frumoasã şi îi urãm sã o stãpâneascã în fericire şi sãnãtate”, conchide actul de împroprietãrire. (Manuscris aflat în arhiva NDP). Prin aceastã donaţie se cãuta, între altele, cultivarea relaţiilor de prietenie cu sora noastrã mare, Franţa, care de fiecare datã, la greu, a fost alãturi>>>>

DOCUMENT – Liviu Popp: „Adevăruri despre Brâncuşi“

Fragment dintr-o scrisoare – marturie: Am aflat de la un doctor de aici, care acum este mort (a murit in 1999) si care a locuit lânga Tg.Jiu. Parintii sai au fost directori la scolile din Tg Jiu: cea de baieti si cea de fete. Tatal sau, Matei Stoicoiu, a cumparat o casa chiar in Tg.Jiu ca sa fie aproape de scoala. Intr- o vara, când se plimba prin parcul dela Tg.Jiu l-a intâlnit pe Brâncusi in parc. Ei se cunosteau, caci fusesera colegi in clasele primare. L-a intrebat de ce a venit, iar el a spus ca a venit ca sa cerceteze locul in parc, unde sa amplaseze niste monumente, care au fost comandate in memoria eroilor din primul razboi mondial. Apoi Matei i-a spus ca o sa-i faca cunostiinta cu fiul sau, doctorul de care v-am spus, Traian Stoicoiu. Astfel ca atunci când Traian l-a cunoscut pe Brâncusi, a ramas impresionat. Traian era suparat când imi povestea ca comunistii au schimbat adevaratele nume ale operelor lui Brâncusi si anume: – Nu se chema „Coloana infinitului”, ci „Coloana sacrificiului infinit” dat
de eroii nostrii. >>>>

~Pompiliu Comşa: „O savuroasă carte de istorie gălăţeană“

Prin intermediul prietenului Marian Filimon, liderul Patronatului Întreprinderilor Mici şi Mijlocii Galaţi, primesc masivul volum, căci are peste 600 de pagini, scris cu mult talent şi mai ales cu migală de colegul de vise literare adolescentine, via profesorului Gogoţ, care se recomandă drept Tudose Tatu. ’’Istoria trudită a fabricilor uitate’’, relevă lumea industrială a Galaţilor între 1829-1948, fabricile vechi dispărute, altele trecute doar ca ziduri şi cele mai bătrâne încă vieţuitoare. Teddy îmi înlătură grija, justificată până la un moment dat, că după reputatul Paul Păltânea este vid în domeniu. Ba mai mult dacă Profesorul se ferea să atingă valurile contemporaneităţii sau împrejurimile lor, poate şi pentru că suferise destul prin puşcăriile comuniste, noul istoriograf al acestor locuri nu se sfieşte a folosi verbul tăios pentru a vorbi despre realitate. Începe periplul de la cherhanale, numite empiric de uni ateliere şi continuă scoţând la lumină tot ce este mai preţios în Portul de Aur. Paginile sale au parfum de epocă, propunându-vă un nou Alexandru Vlahuţă, dar vorbesc şi despre miliţienii culturali sau ziariştii pomanagiţi. Apar şi nea Gogu, pantofarul, fabrica de sifoane a lui Sterea Alexe, fraţii camionagii Vasiliu, totul în refren de Valurile Dunării şi într-o carte ce se vrea şi este de căpătâi. >>>Pompiliu Comşa>>>

Maria Vera Neagu: „Pomenirea Episcopului Iosif Traian Bădescu“

La 29 aprilie curent, a fost savarsit un parastas de pomenire pentru Episcopul Iosif Traian Bădescu (1858-1933), care a păstorit Episcopia Caransebeşului între anii 1920 şi 1933 şi de la a cărui naştere se împlinesc 150 de ani. La slujba de pomenire a luat parte şi Înalt Prea Sfinţitul Părinte Teofan Savu, Mitropolitul Olteniei şi Mitropolitul ales al Moldovei şi Bucovinei. Un parastas de pomenire a mai fost săvârşit anul acesta la 8 martie, atunci când Prea Sfinţitul Episcop Nicodim al Severinului şi Strehaiei şi Prea Sfinţitul Episcop Lucian al Caransebeşului au fost în pelerinaj la mormântul vrednicului de pomenire Episcop de Caransebeş Iosif Traian Bădescu, ce se află în cimitirul din localitatea Eşelniţa, judeţul Mehedinţi.
Muzeul parohial de la Eşelniţa, înfiinţat în urmă cu câţiva ani de Pr. Sever Negrescu, păstrează importante mărturii despre viaţa ierarhului Iosif Traian Bădescu, primul episcop bănăţean, a cărui activitate a rămas în conştiinţa tuturor ca fiind rodnică şi trainică atât din punct de vedere spiritual cât şi administrativ. Episcopul a lăsat prin testament să fie înmormântat în satul în care a copilărit şi unde tatăl său a păstorit ca preot vreme de 50 de ani şi ca slujba să fie oficiată de un singur preot, Ieromonahul Macarie Guşcă.

PAGINI IGNORATE – Florin Contrea: „Aurel Contrea – un clasic al literaturii româneşti din Banat (1895-1968)“

Nimic nu poate fi mai fascinant decât să ştii că ai contribuit cu ceva la înălţarea spirituală a neamului tău, a locurilor tale natale. Când pentru a-ţi aduce la îndeplinire idealul trebuie să înfrângi dificultăţi majore, bucuria învingerii finale este cu atât mai adâncă şi mai adevărată. Aceste gânduri trebuie să fi frământat sufletul poetului şi dascălului, omului de aleasă cultură al Banatului, şi tatăl al meu, Aurel Contrea, atunci când, înaintea izbucnirii primului război mondial, se pregătea să-şi facă cunoscută publicului, prima sa poezie. Momentul era dramatic. Dornic de a-şi împlini un destin prin mijlocirea cărţii, a ales Şcoala normală – Preparandia din Arad, în anul 1916, părăsindu-şi pentru un timp Comloşu Mare, comuna sa natală din pusta Banatului, unde făcuse primii paşi pe calea vieţii şcolare, îndrumat fiind de cunoscutul dascăl şi luptător pentru drepturile românilor, Iuliu Vuia. A văzut lumina zilei la 16 octombrie 1895. Părinţii săi erau simpli ţărani, dar iubitori de carte. Într-o fotografie de epocă, tatăl său, Sofron Contrea este înfăţişat în mijlocul corului din localitate, cu privirea sa mândră, ce inspiră respect. >>>>