NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ

revistă on-line de istorie, documente şi „monografii locale”

~Virgil Cândea despre arhimandritul Sofian Boghiu Mai 11, 2007

Cuvânt înainte
Culegere de povătuiri duhovnicesti, contemporană nouă – asadar o dovadă că gândirea si trăirea crestină sunt nu numai cu putintă, ci vii si lucrătoare în această epocă pe care Cuviosul Paisie, Staretul Mânăstirii Neamt, o numea, încă de acum trei veacuri, <vremile cumplite de acum> -, cartea de fată este, deopotrivă, un document al vietii religioase românesti de la cumpăna dintre al doilea mileniu si cel de-al treilea. Întelegerea deplină a acestor sfaturi către tineri, rostite de Părintele Arhimandrit Sofian, s-ar cuveni lărgită cândva prin referiri la filiatia spirituală a Prea Cuviosiei sale, la ucenicia sa în vetre vestite ale monahismului nostru de dincolo si dincoace de Prut, prin mărturii despre Părintii de un gând si o vietuire cu dânsul din mânăstirile Cernica, Sfântul Antim sau Plumbuita, ca Ioan cel Străin, Daniil (Sandu Tudor), Petroniu, Benedict Ghius, Felix Dubneac, Damian Stogu si altii.
În anii imediat următori celui de-al doilea război mondial, în special până la întetirea prigoanei comuniste (dar si după aceea), se aflau în Bucuresti sfinte lăcasuri cu viată liturgică intensă, cu slujitori de mare vrednicie; erau duhovnici îmbunătătiti care au împlinit împreună misiunea providentială de îmbărbătare si îndrumare crestină a credinciosilor Bisericii noastre.
Cursul vietii duhovnicesti într-o comunitate crestină se aseamănă adesea firelor de apă, numite ponoare, când se strecoară pe sub pământ si izbucuri, când ies din nou la suprafată.
Traditia rugăciunii neîncetate si a căutării căilor desăvârsirii părea să fi intrat la noi într-o perioadă de secetă în secolul al XIX-lea, după înflorirea învătăturilor filocalice si a vietuirii monahale din deceniile de aur ale reînnoirii isihaste de sub povata Cuviosului Paisie si a ucenicilor lui. Dar undele cristaline si dătătoare de viată ale Traditiei au iesit din nou la lumină, curate si puternice, în anii dintre cele două războaie; ele au rodit în ogorul credintei românesti atunci când râvna trezvitoare a Părintelui Dumitru Stăniloae si a duhovnicilor din sihăstriile Carpatilor le-a deschis matcă nouă către cei însetati de <apă săltătoare întru viată vesnică>, din care cel ce va bea <nu va mai înseta în veac> (Ioan 4, 14). În ponoare, sub cele patru decenii de suspiciune si represiune oficială fată de orice manifestare de <misticism>, aceste izvoare de apă vie au fost păstrate limpezi în taina relatiei dintre duhovnici si ucenici, arătându-si din nou puterea regeneratoare în Biserica Ortodoxă Română umilită, nedreptătită, dar nebiruită.
Care au fost resursele de Adevăr si Trăire ce au întărit crestinătatea românească în anii ei de încercare s-a văzut după decembrie 1989 din ridicolul ofensivei sectelor trimise pentru o <misiune> inutilă si absurdă într-o tară în care Cuvântul fusese predicat cu două milenii în urmă de Sfântul Apostol Andrei, întemeindu-se astfel una dintre cele mai vechi si mai puternice Biserici. S-a văzut, de asemenea, din cererea si răspândirea îmbelsugată a cărtilor mult timp interzise de cenzura ateistă, a acestor izvoare de învătătură si vietuire crestină pe care se întemeiase cu cinci veacuri în urmă însăsi cultura românească. S-a văzut, mai ales, din întoarcerea către Cuvântul dumnezeiesc a celor lipsiti de puterea Lui ziditoare: cum ar fi tinerii studiosi ai acestei tări, nu numai teologi, ci din toate ramurile cunoasterii, dornici, pentru viata lor, de temei sigur si orientare nerătăcită, căutători ai Luminii care risipeste întunericul si confuzia <veacului cumplit de acum>.
Rostul providential al întâlnirii dintre povetele iscusite ale Părintelui Sofian si setea de adevăr a tinerilor din Asociatia Studentilor Crestini Ortodocsi Români (ASCOR) apare din mărturisirea care încheie cartea de fată. În numele celor de un gând si o inimă cu el, care i-au încredintat, pentru anii grei de început, problemele asociatiei, cu intuitie sigură si ascultare de ucenic, Tudor Popescu a cerut răspunsuri si solutii iscusitului dascăl si chip de viată duhovnicească din Mânăstirea Sfântului Antim, Părintelui ale cărui cuvinte ziditoare de suflet împletesc firul traditiei paisiene cu experienta grupului de rugăciune si reflectie crestină <Rugul Aprins>.
Prin această carte, o parte dintre studentii bucuresteni preocupati de viata întru Hristos au ales să-i ceară cuvânt de mântuire Părintelui Sofian, întărit în lucrarea lui de învătătura Părintilor filocalici (împrospătată de Părintele Stăniloae si de pilda unui isihast al vremurilor noastre, venit chiar din infernul totalitar sovietic) si sporit prin încercările proprii din temnitele comuniste.
În sfaturile Părintelui Arhimandrit, tinerii din ASCOR au aflat arme de apărare în lupta cu cel putin patru capcane cu care se confruntă azi căutătorii Adevărului. Cartea de fată se adresează însă nu numai tinerilor, ci oricui îsi începe urcusul duhovnicesc, pentru că, în acest domeniu, cei mai multi suntem abia la începutul drumului, indiferent de vârstă.
Citind, să-i multumim Părintelui Staret pentru povetele sale, cunoscând că recunostinta noastră i-o putem arăta într-un singur chip: împlinind cele pe care cu întelepciune si cu dragoste ni le spune.

Academician Virgil Cândea