Orice lucru bine făcut, mai ales pe terenul culturii, are în el, implicit, un mesaj pentru urmaşi. Cuvinte pentru urmaşi ar conţine, astfel, un mesaj cât mai bine luminat, construit pentru nevoia momentului, dar care ar putea avea bătaie lungă tocmai pentru că şi-a dovedit utilitatea imediată. Din care urmaşii ar avea ceva de învăţat. Adică să-ţi trăieşti viaţa, acum şi aici, curat, cinstit, să munceşti bine, cu folos, să ştii că faci parte dintr-un continuum la care te adaugi. Să te contruieşti, să te zideşti în propria-ţi lucrare, cu alte cuvinte. În limba ta, în cultura ta, în istoria ta, în spaţiul tău, clamându-ţi individualitatea, dar laolaltă şi întrepătrunzîndu-te cu celelalte limbi, culturi, istorii, spaţii umane. Şi să nu uiţi niciodată că Dumnezeu este deasupra. Să lucrezi pentru prezent, pentru că, aşa cum spunea Fericitul Augustin, nu există decât un timp, prezentul, desfăcut în trei : prezentul trecutului, prezentul prezentului şi prezentul viitorului. Aceste entităţi le gândim simultan, întreţesut, inexplicabil. Dacă ştii acest lucru, poţi să-ţi conturezi limita, peras, cât mai clar, poţi scăpa de neant, poţi fi perceput corect de către ceilalţi, vei avea un nume şi un chip. Bune şi pentru urmaşi. Să devii model şi exemplu pentru urmaşi înseamnă, pentru mine, să nu-ţi ratezi prezentul. Românii şi România trec printr-un moment de cumpănă când, dincolo de reintrarea în lumea civilizată, cu toate câştigurile ei, pot fi înghiţiţi fără milă de nivelarea globalizării, dacă nu-şi recuperează identitatea, mai ales culturală, şi dacă nu şi-o afirmă şi şi-o impun. Întrebarea e dacă avem indentitate, dacă e valoroasă şi dacă ea se poate impune ca model. Cred că da, însă nu ne putem clama identitatea decât dacă vom capacita imensele rezerve de energie, încă nefolosite sau folosite aiurea. Avem o şansă, pe care trebuie să ne-o jucăm. Aici putem vorbi de modele şi exemple pentru Omul Român. Revenind la provocarea domnului Silvestri, trebuie să recunosc faptul că am fost puţin şocat când am primit invitaţia de a scrie câteva cuvinte pentru urmaşi, lucrare deloc uşoară şi nu pentru oricine. S-a gândit vreodată Gheorghe Dobre la urmaşi, la faptul că munca şi gândurile lui ar prezenta oareşce interes pentru cei ce vor veni ? Cred că da, indirect, atâta timp cât a încercat să-şi facă treaba bine şi nu şi-a ratat prezentul, convins că face parte dintr-un continuum, la care speră să se adauge. Ce a contribuit în mod decisiv la formaţia mea culturală ? Curiozitatea, dorinţa de a cunoaşte. Vreau să ştiu pe ce lume trăiesc, să-mi găsesc locul, să mă construiesc(am mai spus-o) şi să-mi afirm personalitatea, câtă e, scriind, lucrul pe care ştiu să-l fac cel mai bine. Dacă sunt şi citit, cu atât mai bine, înseamnă că pot comunica şi acesta este lucrul cel mai important. Comunicând, îi modifici pe ceilalţi, remodelându-te şi tu continuu. Dincolo de textele mele, cred că lucrul cel mai important şi foarte folositor pe care l-am reuşit este revista HELIS. Este declaraţia mea de dragoste pentru oamenii din zona în care trăiesc. Orice lucru nou apare ca să umple o lipsă. HELIS era cerută de acel gol, care făcea din această zonă a Bărăganului o pată albă pe hărţile României, imagine falsă, nedreaptă, pe care nu o meritam. Am resimţit dureros acea lipsă şi cineva mai presus de mine m-a pus la treabă ( nu am altă explicaţie ). Încet-încet, începând cu luna mai, 2003, am adunat în paginile ei fragmente dintr-o lume extraordinară, plină de istorie, de fapte, de oameni, al căror trecut se duce în urmă cu 7.000 de ani şi continuă cu un prezent plin de speranţe. HELIS este scrisă de ialomiţeni care-şi iubesc ţinutul, cultura şi trecutul, oriunde s-ar afla în lume. În chimie, într-o soluţie ajunsă la suprasaturare apar, natural, centri de cristalizare. HELIS e un astfel de centru de cristalizare, apărut natural, datorită unei atmosfere culturale ajunsă la suprasaturare. Este molecula care adună în jurul ei truda oamenilor care gândesc şi muncesc cu dragoste pentru aceste locuri. Aici, cei de acum şi cei ce vor veni pot găsi cuvinte folositoare, modele şi exemple pentru Omul Român. Mă bucur pentru faptul că eu am gândit, pus în practică şi continuat această lucrare, dus de mână de acel Cineva-care-ne-iubeşte.După trei ani de la apariţie, îmi dau seama că HELIS este cel mai important proiect al cetăţeanului Gheorghe Dobre. Despre dificultăţi se poate vorbi la nesfârşit, dar ar semăna a văicăreală. Important este că luptătorul din mine a reuşit să-şi atingă scopul. Restul nu mai contează. Reazemul în această acţiune grea, pentru că a fost grea şi este grea, care m-a ajutat să depăşesc obstacolele este credinţa că acest colţ de Bărăgan are tot ce-i trebuie pentru a sta alături de celelalte zone culturale ale României. Eu am trecut de la afirmaţie la faptă, la demonstraţie. De fapt, eu mai puţin, colaboratorii mei mai mult. Mă întorc la uimirea pe care mi-a trezit-o domnul Silvestri. Dânsul m-a obligat, într-un fel, să ies din mine, să mă studiez şi să mă minunez ! Tot ce m-a „mânat în luptă” exista, dar neconştientizat, am acţionat până acum convins că e bine ceea ce fac şi-am fost absorbit doar de fapte. Mă cred un producător de fapte şi acţionez ca atare. Acum m-am oprit şi-am făcut un inventar. E mult, e puţin, e valoros sau nu, nu e treaba mea să cântăresc. După această mică întrerupere, mă voi întoarce la prezentul prezentului şi-o să-ncerc să-mi fac treaba cât mai bine posibil. Pentru că, nu-i aşa, orice lucru bine făcut conţine în el un mesaj pentru urmaşi.
GHEORGHE DOBRE
Ne aflăm la Mănăstirea Sâmbăta; i se zice Sâmbăta, pentru că este lângă localitatea Sâmbăta de Sus, dar numele ei adevărat e de Mănăstirea Brâncoveanu. De ce? Pentru că a fost zidită aici, peste şi sub munţii Făgăraşului, de domnitorul muntean Constantin Brâncoveanu. În lunga lui domnie, s‑au zidit multe biserici şi mănăstiri şi s‑au tipărit foarte multe cărţi. Este de ajuns să pomenim biserica Sf. Gheorghe din Bucureşti, cea de la Horezu, de Palatul de la Polovraci, Palatul Mogoşoaia; mai este o biserică zidită tot de el în Făgăraş. Prin urmare domnia lui a fost o domnie a păcii, în care timp cultura şi viaţa bisericească au făcut mulţi şi mari, importanţi, imenşi paşi înainte în ţara noastră. Aici, în Transilvania, domnitorul s‑a gândit să întemeieze de asemenea o mănăstire, pentru a menţine şi credinţa şi sentimentul că aceste ţinuturi, care pe vremea aceea erau înstrăinate de stăpânirea românească, sunt şi ele ţinuturi româneşti. Cu atât mai mult cu cât şi strămoşii noştri, dacii, aici şi‑au avut capitala lor, la Sarmisegetusa; tot aici a fost şi leagănul de formare a poporului român . 
________________________________
________________________
_________________________
_________________________
_________________________
________________________
PĂR. JUSTIN PÂRVU DESPRE ROMÂNIA ŞI ROMÂNI •
Daca e "soi bun", samanta buna, omul nu se schimba asa usor. Am avut norocul sa revad oameni pe care i-am cunoscut acum 20-30 de ani si care s-au pastrat in acelasi stadiu moral si spiritual, avand insa foarte mult de luptat cu generatiile copiilor lor, ca rezultat al influentelor acestora salbatice care vin din Apus. La ora actuala, cu toate incercarile acestea care vin peste noi, cu alegerile astea care te fac 
_____________________________________________
• TRAIAN GALETARU: „ERA PĂCAT DE DUMNEZEU SĂ NU FI CONTINUAT“ • Într-o însorită zi de septembrie a anului 1970, în comuna Comloşu Mare din judeţul Timiş au poposit două prestigioase delegaţii de scriitori: una din Timişoara, condusă de poetul Anghel Dumbrăveanu (secretarul asociaţiei şi redactor şef adjunct al Revistei Orizont) şi alta din Cluj-Napoca, în frunte cu prozatorul şi dramaturgul D.R.Popescu (secretarul asociaţiei şi redactor-şef al Revistei Tribuna). Cum începuse şcoala, în sala 
• IOSIF BĂCILĂ: INSCRIPŢII DEOSEBITE LA „ALMĂJANA“ • A-i face pe copii să caute lumina cuvântului; A-i face pe copii să vibreze la lumina cântecului; A-i face să înţeleagă lumina răsăritului de soare! Să exprime, cu gestul şi cu vorba, dorul şi bucuria, înfiorarea sau recunoştinţa, dragostea şi năzuinţa de viaţă; Să cultive virtuţile ce dau identitate spiritualităţii româneşti: omenia, modestia, gingăşia şi delicateţea, setea de dreptate şi de libertate, echilibrul şi armonia, dragostea pentru frumos; 
GHEORGHE DOBRE: REVISTA „HELIS“ ESTE DECLARAŢIA MEA DE DRAGOSTE PENTRU OAMENII DIN ZONA ÎN CARE TRĂIESC • Orice lucru bine făcut, mai ales pe terenul culturii, are în el, implicit, un mesaj pentru urmaşi. Cuvinte pentru urmaşi ar conţine, astfel, un mesaj cât mai bine luminat, construit pentru nevoia momentului, dar care ar putea avea bătaie lungă tocmai pentru că şi-a dovedit utilitatea imediată. Din care urmaşii ar avea ceva de învăţat. Adică să-ţi trăieşti viaţa, acum şi aici, curat, cinstit, să 
RADU CĂJVĂNEANU: DE VORBĂ CU CINCI BRAVI ROMÂNI
Pe data de 17 martie, la Bucureşti, au avut loc festivităţile prilejuite de înmânarea premiilor Asociaţiei Române pentru Patrimoniu (ARP), condusă de Dr. Artur Silvestri, reputat specialist în domeniul patrimoniului imobiliar şi cunoscut promotor cultural. Cu acest prilej s-au pus şi bazele unui Comitet Cetăţenesc pentru Unirea cu Basarabia. Prezent la eveniment, în calitate de invitat al organizatorilor, am avut prilejul de a intervieva, în exclusivitate, câţiva bravi români care vieţuiesc în ţară sau în străinătate şi au o trăsătură comună: lupta neobosită pentru împlinirea idealului naţional de credinţă şi unitate. Iată interviurile pe care le consider drept roade ale memorabilei reuniuni. 
NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ 