NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ

revistă on-line de istorie, documente şi „monografii locale”

~Fişã de dicţionar posibil: Paul Lahovary Aprilie 4, 2007

PAUL LAHOVARY (30.07.1909 — 11.05.2001), romancier, nu-velist, istoric şi eseist, traducãtor român cu operã parţial scrisã în limba francezã. Se trage dintr-o veche familie autenticã românã, înrudindu-se îndeaproape cu faimoasa scriitoare de valoare europeanã, Marthe Bibesco. Formaţie culturalã solidã: „bachelier de l’Enseignement secondaire”, „diplomé de l’Académie d’Aix”, 1928 şi „bachelier” în latinã — limbi moderne, licenţiat în Drept — Universitatea Bucureşti, 1933; studii de Istoria Artei şi Litere: Avocat al Baroului Bucureşti, 1936; diplomat de carierã, ataşat de presã în Suedia, începând cu 1943, cãlãtorii în Egipt, Grecia, Italia, Franţa, Ţãrile Scandinave. Stabilit definitiv în Suedia în 1948; activitate didacticã, în calitate de profesor de francezã (timp de mai bine de 15 ani) şi „traducteur-assermenté” pentru limbile francezã şi românã.

Cãsãtorit cu Mariana Engberg (1944). Patru copii: Olenka, André, Catrine, Dominique. În ultimii ani de viaţã s-a stabilit în insula Naxos, din Grecia, unde, odinioarã, unul din strãmoşii lui avusese un înalt rang bisericesc.

Opera literarã este impresionant de diversã. Cuprinde poeme, studii de istoriografie, eseuri pe teme diverse, cãrţi de cãlãtorii, nuvele, romane, biografii romanţate. Traducãtor în francezã al lui Eminescu.

Revendicat atât de literatura românã cât şi de literatura francezã, fiind considerat, de unii comentatori, ca un model pentru „resursele oferite, chiar, în strãinãtate, de marile tradiţii literare franceze”.Membru în Uniunea Autorilor Suedezi, Uniunea Traducãtorilor Autorizaţi din Suedia şi în Uniunea Traducãtorilor de Francezã din Suedia.

Onoruri: Ordinul Coroanei României (1937), Premiul „Romulus Cioflec” pentru cel mai bun roman al anului (1947).

Referinţe selective: „Accademia Italia — Personaggi Contempo-ranei”, 1982, pg. 394; Paul Jolas — prefaţã la „Chemin du roi”, 1990; Artur Silvestri — „Magia ficţiunii”, „Luceafãrul” (29.09.1979), Paul del Perugia — postfaţã la „Mesure d’une ombre” (1976), P. Comarnescu — „Rampa”, 27 iunie 1938, C. V. Gheorghiu — „Timpul” (22.01.1941); Perpessicius („Acţiunea”, 24.05.1941), O. Şuluţiu („Gândirea”, 25.02.1941), Agneta Sandelin („Dagens Nyheter”, 30.06.1978, Stockholm), Artur Silvestri — „Memoria ca un concert baroc” vol.I, Povestiri reale si imaginare din Ţara-de-Nicãieri, Ed.Carpathia Press, 2004, Artur Silvestri — „Piano Nobile”, Kogaion Edition, 2005 (lb.francezã).

Colaborãri: articole de istorie, comentarii, nuvele, cronici publicate în „Revista Fundaţiilor Regale”, „Convorbiri literare”, „Vremea”, „Universul literar”, „Dagens Nyheter” — Stockholm etc.

Precum în orice alt caz de uitare vinovatã şi pentru Paul Lahovary re-cunoaşterea operei începe, la drept vorbind, cu bibliografia. Acesta nu este vastã dar, având anumite diversificãri, sugereazã ipoteza operei, mai bine zis, ce ar fi putut aceasta sã devinã. În materie de creaţie româneascã, douã sunt cãrţile importante: „Vântoasele” (ce s-a şi re-editat aici, în 1998) şi „Casa Terekov”. Ele ar putea constitui primele volume dintr-o posibilã serie de „Opere” dacã se va face aceasta cândva. Urmeazã creaţia francezã unde „Mesure d’une ombre” se impune strãlucit fãrã sã punã în penumbrã „Chemin du roi”. Acestea vor trebui traduse oricât de dificilã este limba, o francezã liricã şi intelectualã, de clasicism trecut prin evanescenţa de „fin de siècle”. Mãcar acestea dacã se vor citi cândva, cântãrindu-se valoarea lor, ce nu este curentã, se va putea zice cã: „Scriitorul s-a întors în natura lui”.

¤ „Elemente monografice ale Pieţii Amza”, Imprimeria Naţionalã, Bucureşti, 1937, ilustratã şi prefaţatã de Nicolae Batzaria, 91 (93) pagini;

¤ „Le miroir d’obsidianne„, Bucureşti, cu ilustraţii de E. Drãguţescu, 1938, 78 pagini;

¤ „Doamna Colet. Amanta bãrbaţilor de geniu„, Vremea, Bucureşti, 1939, Colecţia „Femei frumoase cu trecut urât”, 127 pagini;

¤ „În Umbra Marelui Flaubert„, 1939;

¤ „Casa Terekov. Povestiri„, Editura Universul, Bucureşti, 1940, 136 pagini;

¤ „Hyperion”, Bucureşti, 1943 (traducere în limba francezã a poemului „Luceafãrul” de M. Eminescu), 53 pagini, iniţial publicatã in Revista „Convorbiri Literare”, nr. 8-10, August — Septembrie 1941;

¤ „Caleidoscop suedez„, Bucureşti, 1944, 90 pagini;

¤ „Craiu Nou”,1947;

¤ „Vântoasele” (roman), Editura Fernandes, Colecţia Lectoratului Român, Lisabona, ediţie îngrijitã de Victor Buescu, 1953, 207 pagini;

¤ „Mesure d’une ombre”, Forfattares Bokmaskin, Stockholm, 1976, 128 (136) pagini;

¤ „Mesure d’une ombre”, cu o notã de Jean-Francois Charpal, La Pensée Universelle, Paris, 1977, 122 (127) pagini;

¤ „Chemin du roi”, prefaţã de Paul Jolas, Maison Rhodanienne de Poésie, 1990;

¤ „Vântoasele”, Ed. Didacticã şi Pedagogicã, ediţie îngrijitã de Irina Petraş, Bucureşti, 1998 (re-editare), 140 pagini.

¤ Numeroase articole apãrute în reviste şi ziare, între care o rubricã din „Dagens Nyheter„, Stockholm, 1990, ar putea forma, ea însãşi, o carte de memorii plinã de interes.

Anunțuri