NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ

revistă on-line de istorie, documente şi „monografii locale”

~Păr. Justin Pârvu despre România şi români Octombrie 15, 2007

Daca e „soi bun”, samanta buna, omul nu se schimba asa usor. Am avut norocul sa revad oameni pe care i-am cunoscut acum 20-30 de ani si care s-au pastrat in acelasi stadiu moral si spiritual, avand insa foarte mult de luptat cu generatiile copiilor lor, ca rezultat al influentelor acestora salbatice care vin din Apus. La ora actuala, cu toate incercarile acestea care vin peste noi, cu alegerile astea care te fac sa-ti pierzi orice speranta, eu cred totusi ca poporul roman isi pastreaza esenta si insusirile sale spirituale, deosebindu-se mult, calitativ, de alte neamuri. Ca suntem discreditati? Ca se spune despre noi c-am fi coada Europei? Tot ce ni se pare noua rau acum este un mare bine pentru viata noastra crestina. Ne plangem ca in Occident e bine si ca la noi e rau. Daca noi am avea binele acesta al apusenilor si daca l-am folosi cum l-au folosit ei, n-am fi astazi la un asemenea nivel de spiritualitate. La noi, in Rasarit, de bine de rau, se mai face un schit, o biserica. Acolo, bisericile raman goale-golute. Apare biserica ambulanta, pe roti, dusa in piata publica, unde se mai strang vreo zece crestini, sa le faca o Sfanta Liturghie. Aici este nasterea noastra, leaganul nostru, in radacinile astea, pe care, oricat ar cauta cineva sa le inabuse, nu se poate. Stiti cu ce seamana astazi poporul roman? Seamana cu poporul evreu, dupa cei 40 de ani de ratacire, iesind din tara Egiptului si indreptandu-se catre Pamantul Fagaduintei. Prin ce a trecut poporul acesta, roman… A trecut prin toate persecutiile posibile, incepand din 1922, cu Revolutia din Rusia, cu tot calvarul Sodomei comuniste! Rasaritul, cei 36 de milioane de mucenici ai crestinismului din Balcani si intreaga Rusie sunt poporul evreu in cei 40 de ani de ratacire in pustie. Dar traim astazi zile de zbucium. Semnele sunt peste tot: saracia, foametea, plecarea tinerilor romani, pribegia lor in lume dupa o bucata de paine, intelectualii nostri, care se dedau la cele mai umilitoare ascultari si munci pentru un ban pe care sa-l aduca in tara, ca sa-si poata hrani copiii, romanii acestia care plang dupa mamele lor de-acasa, care nu mai au o sarbatoare, nu mai au o duminica, sunt robii tuturor injosirilor si necredintelor, ai tuturor paganismelor turcesti si arabe. Am ajuns cersetori ai Europei si ai lumii intregi. Bratul cel mai ieftin de munca este al bietului roman. In ce umilinta a ajuns neamul nostru crestinesc… Oare toata framantarea si durerea aceasta nu ne fac sa-l comparam cu poporul iudeu care merge in Pamantul Fagaduintei? Eu cred ca da. Dar in Pamantul Fagaduintei n-au intrat decat cei intai-nascuti, care isi lasasera toate amintirile in urma, in casa robiei. La fel si astazi, doar cei care isi vor lasa toate amintirile din perioada comunista in urma vor trece in „Romania Fagaduintei” si se vor salva. N-as putea da ani. Dar eu cred ca atat cat a durat stricaciunea, tot atat va dura si refacerea noastra spirituala. Sta in puterile noastre sa o desavarsim. Cu cat stricaciunea va mai dura, cu atat va intarzia si reinvierea. Desi astazi este atat de neglijata, de la educatie va pleca totul. De la educatia religioasa in scoala se va forma o gandire inchegata pe principiile acestea sanatoase, de viata morala. Nu va trece mult timp si va aparea un sir de oameni puternici, potriviti sa apuce fraiele tarii. * Stiti ce sunt toate aceste rele? Ele nu sunt altceva decat un medicament foarte bun pentru sanatatea noastra sufleteasca. Cu cat un popor este mai incercat, cu cat un popor este mai impilat, mai strans si tinut in starile acestea de ispitire, cu atat poporul acesta va fi mai intelept si mai destoinic in a invinge iadul. Cum se poate explica asta? N-ati simtit oare niciodata ca sunteti condusi din umbra? Ca niste forte secrete – puteti sa le spuneti Securitate, puteti sa le spuneti mafie, cum vreti – vin peste noi si ne dirijeaza orice pas? Plecand talentele noastre si geniile noastre, casatorindu-se prin Canada si America, peste 30-40 de ani tara noastra va fi ocupata de straini si noi nu ne vom mai recunoaste originea. Pentru ca asta este scopul initial al celor ce conduc lumea din umbra: desfiintarea natiunilor sub orice forma, desnationalizarea in masa, casatoriile cu orice rasa si religie, amestecarea sangelui. Prin noua ordine mondiala, prin ideea globalizarii, transformam Europa intr-un comunism al statelor. Mai ramane sa desfiintam granitele si haosu-i gata. * Lumea trebuie sa inteleaga ca politicienii nostri sunt doar niste marionete ale acestor forte. Unii isi zic nationalisti. Atunci de ce nu-i intreaba, de ce nu-i consulta pe oamenii care intr-adevar s-au jertfit pentru natiune, care au stat atata vreme in puscariile comuniste? Sa se gandeasca: „Mai, batranii astia pentru ce au suferit? Au fost doar asa, o ciorba goala?”. Extremistii nationalisti nu sunt decat termometrul iudaismului in Romania, sa vada „ei” cum misca natiunea romana la un moment dat. Sa vada pe ce pot conta, incotro se misca duhul nostru. Babilonul, haosul pe care-l traim noi astazi nu sunt decat rezultatul tendintei acesteia de schimbare esentiala a originii noastre, a traditiilor noastre, adica a ceea ce ne leaga ca neam. * Batranetea nu-i decat ceea ce a fost tineretea, iar tineretea nu-i altceva decat ce a fost copilaria. Asa ca veacul al XXI-lea va fi doar o urmare a veacului al XX-lea. Incat toate intrebarile acestea milenariste despre sfarsitul lumii, aceste profetii sunt niste gogoserii, apa de ploaie. Atata vreme cat omul nu va reveni in asezarile firesti, normale, „cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati si imbracat”, el nu va avea nici o putere. Din pacate, pentru Romania, din punct de vedere spiritual, veacul al XXI-lea va fi o prelungire „in rau” a veacului al XX-lea. „Rau” cum v-am spus, in felul in care este o ispitire, dar „rau” si pentru o reinnoire a noastra ca neam. Trebuie sa fim optimisti, sa avem toata convingerea ca Hristos ramane acelasi astazi si in viitor. Hristos nu va fi invins niciodata!

Anunțuri