NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ

revistă on-line de istorie, documente şi „monografii locale”

~Vasile Tărâţeanu: „Poruncile lui Eudoxiu” Mai 11, 2007

Cu peste 140 de ani în urmă, marele bărbat al neamului nostru Eudoxiu Hurmuzachi, în Testamentul lăsat prietenilor şi conaţionalilor săi, scria: «…Să nu uitaţi că aveţi de îndeplinit trei datorii mari şi sfinte pentru care aveţi a răspunde înaintea oamenilor şi a urmaşilor voştri… Aceste trei datorii sunt: Patria, Limba şi Biserica… Să fiţi urmaşi demni de străbunii şi părinţii voştri, ca să vă nevoiţi cu toata virtutea nu numai să apăraţi drepturile, religiunea şi limba Patriei voastre, ci să le lăsaţi urmaşilor voştri într-o stare mai înfloritoare decât le-aţi primit».

Înţelepte şi înălţătoare porunci, izvorâte dintr-o viaţă pilduitoare, trăită cu nedezminţită vrednicie întru slujirea idelurilor neamului românesc, porunci pe care mulţi dintre cei cărora le-au fost adresate şi, în primul rând, reprezentanţilor intelectualităţii care au venit după el, s-au străduit să le urmeze cu sfinţenie. Şi nu e vina lor, a strămoşilor, nici poate a părinţilor noştri, cu atât mai mult a noastră, a trăitorilor de azi pe această palmă de pământ vitrejit, că nu toate cele trei datorii supreme ale fiecăruia dintre noi au putut fi îndeplinite întocmai.

Prima din ele – Patria, – fiind pierdută în jocurile de culise ale celor mai mari şi tari, în încrâncenarea celui de-al doilea război mondial n-a mai putut fi apărată de cei puţini şi slabi, care mai rămăseseră după ce trecuse peste ei tăvălugul unei istorii crunte cu toată greutatea opresiunilor de tot felul, a Gulag-urilor şi masacrelor sângeroase, cu toate închisorile sale.

Celelalte două – Limba şi Biserica – în pofida tuturor uneltirilor şi vicleniilor A deportărilor şi înstrăinărilor, care au mutilaţi nu numai sufletul multora dintre conaţionalii noştri, ci şi conştiinţa lor, totuşi, cu multe sacrificii şi pierderi au fost apărate, astfel încât să le avem şi astăzi, dacă nu mai înfloritoare decât le-am primit de la marii noştri înaintaşi, măcar în parte aşa cum a fost pe timpurile lor. Astfel, cu toate derivatele lor, reprezentând cultura unui neam, acestea au rămas pentru noi, vorba lui George Călinescu, «al doilea şi cel mai solid teritoriu al Patriei». Cu atât mai mult, al unei Patrii pierdute, dar care ar putea fi recâştigată adăugăm noi, dacă istoria ne va fi mai binevoitoare decât până acum.

VASILE TĂRÂŢEANU

Anunțuri