~Ioan Mugioiu, Elveţia: „O armată va exista întotdeauna…“ (2000)

“O armată va exista întotdeauna – dacă nu cea proprie, atunci una străină.” (Ministrul Apărării al Elveţiei) 

30 Decembrie 2000. Basel. Până acum armata elveţiană a costat şi investit, teoretic, 2,6 miliarde de $/an.

Parlamentul Elveţian a aprobat această sumă şi pentru viitor. Această sumă nu va scădea în nici un caz, ci din contră, funcţie de necesităţi, foarte probabil va creşte. În anii precedenţi costurile au fost, practic, mult mai mari decât cele planificate (Basler Zeitung din 14.10.2000). În anul 1998, armata elveţiană a costat şi investit 5,6 miliarde de $ (acelaşi jurnal).”

«Realitatea, ca deasemenea gospodăriile private şi firmele contribuie cu un aport important la apărarea ţării, nu este ceva nou» scris VBS într-un comentariu la studiu. Aceasta o ştie fiecare, care deja în timpul său liber pregăteşte cursuri militare” (Basler Z, 14.10.2000).

În comparaţie cu alte ţări, se prezintă următorul tabel (Basler Z. 14.10.2000): 

Costuri militare: Israel 2006 $ / cap locuitor; Franţa 644; Elveţia 619; Austria 275; Israel 11 % din produsul brut social; Franţa 2,9; Suedia 2,4; Italia 2,2; Elveţia 1,8; Germania 1,6; Belgia 1,5; Austria 1,1 

Armata elveţiană are în prezent peste 600.000 de militari. De la anul 2003 este “prevăzută” o reducere a numărului de militari, dar nu de investiţii.

Cu toate că Elveţia nu e înconjurată, ca România, de vecini care mereu, şi după ce li s-a cedat, tot vor încă ceva, poporul elveţian (omul de rând) este conştient ca tocmai datorită armatei, Elveţia nu a mai avut vreun război de cca. 700 de ani.

Trăind zilnic în Elveţia de 12-13 ani, sunt deosebit de pozitiv impresionat de concepţia fiecărui individ. Aşa cum şi eu, într-un articol trimis unor ziare româneşti, acum 1-2 ani, îmi exprimam temerea că un al treilea război mondial bate la uşă, recent, un politician elveţian prevede acelaşi eveniment.

Un alt politician elveţian, Jean Henri Dunant, reprezentant în guvern din partea partidului SVP (de la 3 ainuarie 2001, noul Ministru al Apărării, D-ul Schmidt, este de asemenea reprezentantul SVP) declara conform ziarului 20 Minuten din 7.11.2000: “«Nu slăbiţi armata», încă o dată cercuri de stânga încearcă iresponsabil armata noastră militionară să o slăbească dpdv financiar şi prin aceasta să o facă inofensivă. Printr-o reducere a armatei, va fi pusă serios în pericol politica noastră de siguranţă…

…Sarcinile militare au fost preconizate la un nivel iresponsabil de scăzut de către Constituţie. Statului îi vor fi mâinile legate, în cazul ameninţărilor prin schimbarea stărilor strategice, să poată reacţiona la timp. În toate ţările se face înarmarea în domeniul «Sisteme de arme de înaltă tehnologie». Iniţiatorii înjumătăţirii armatei, doresc ca tocmai ţara noastră să piardă această modernizare. O armată va exista întotdeauna – dacă nu cea proprie, atunci una străină.”

Referendumul popular din 26 Noiembrie 2000 a confirmat cuvintele D-lui ADunant. Reducerea armatei şi a echipamentului armatei a fost respinsă.

“Berna – Încă odată referendumul popular a respins iniţiativa pentru reducerea armatei şi echipamentului. Ceva mai mult de 62% au spus NU…” (20 Minuten din 27.11.00).

Recent au fost cumpărate 168 de tancuri mici de mare mobilitate (SF1, Emisiunea 10 înainte de 10 din 26.9.2000).

Dacă Elveţia vede aşa problema armatei, mă întreb oare dacă ceea ce fac românii mai are ceva de-a face cu responsabilitatea?

Un atac ungar prin surprindere, foarte probabil, este pentru armata română actuală de neoprit. Deja Guvernul Ungar (reprezentat prin D-ul Orban, ultra-extremis şovinist) de orientare iredentistă, se amestecă brutal (cu concursul iresponsabil al unor incompetenţi români şi ai guvernului ţărănist) în Treburile Interne ale României. Aşa ceva este de negândit în vreo ţară din Europa de Vest. Obrăznicia ungară, a atins proporţii incredibile de când Ungaria a fost acceptată în Pactul Atlantic. {i asta datorită politicienilor români, total corupţi, care au acceptat, iresponsabil, tot felul de cerinţe şi presiuni.

Pactul Atlantic nu se va “băga”. Din contră, se va trece, cu plăcere, cu vederea.

Transilvania şi Banatul vor avea multe pierderi de vieţi omeneşti pentru ca populaţia civilă a satelor nu este echipată cu arme automate, antitanc şi rachete individuale şi nici antrenată ca în Elveţia.

“Obligaţia de trageri rămâne” a hotărât Parlamentul elveţian (20 Minuten din 5.12.2000). E vorba de antrenamentele de trageri ale populaţiei civile elveţiene. Mult mai intensive decât cele din România de pe timpul lui Ceauşescu, ele asigură contribuţia populaţiei civile la apărarea ţării.

Noul Ministru al Apărării, Apărarea Populaţiei şi Sportului (VBS), D-ul Schmid (fost comandant al regimentului 15 de infanterie şi ofiţer în Statul Major al Diviziei 3 – Berna, urmaşul D-lui Ogi) nu doreşte schimbarea regulamentului armatei privind acţiuni în afara teritoriului elveţian în timp de pace (cum dorea D-ul Ogi) şi nici reducerea armatei pe care o prevedea D-ul Ogi. Iar ce-i mai important, D-ul Schmid nu doreşte în nici un caz să fie sub comanda Pactului Atlantic (Basler Zeitung, 9.12.2000). Simţul realităţii elveţian este impresionant. Nu se vorbeşte de ce fac alţii, ci se acţionează conform realităţii prezente. Încredere în vorbe, sau promisiuni, ar fi o glumă pentru orice elveţian.

Investiţiile militare mondiale vor depăşi, în curând, cifra de 1000 miliarde $/an. Vestul, care a prevăzut “demilitarizarea” Est-ului se înarmează incredibil. Câştiogurile enorme realizate prin noile pieţe de desfacere din fostele ţări comuniste (prin distrugerea economiilor estice) au pus la dispoziţie sume enorme care au fost puse în slujba armatelor. Războiul din Jugoslavia este un exemplu clar al noilor strategii.

Războiul din Jugoslavia a scos în vedere ceva deosebit de esenţial. Cea mai mare forţă militară a tuturor timpurilor nu a reuşit să înfrângă o ţară, de cca. 7 milioane de locuitori, complet boicotată şi de vecini. Deci orice ţară, cât de mică, poate printr-o pregătire militară corespunzătoare, şi cu mijloace de investiţie mai puţin decât modeste, să-şi apere integritatea teritorială şi suveranitatea.

Jugoslavia a impus respectul mondial. Laurii victoriei! Chiar dacă Consiliului Europei nu-l place de D-ul Kostunita (“naţionalist!”), nu mai are curajul să spună ceva!

Omenirea nu cunoaşte decât respectul Victoriei. D-ul Clinton s-a dus, acum 2 luni, la Hanoi. În spatele D-lui Clinton, la discuţii, stătea portretul lui Ho-Si-Min şi steagul vietnamez.

Învinsul s-a dus la învingător. {i nu invers.

Victoria este singurul “eveniment” adevărat al Istoriei Omeneşti. În rest sunt numai parole!

La Mircea cel Bătrân, {tefan cel Mare, Iancu de Hunedoara şi Mihai Viteazul, a fost Victoria. Nu din mărinimie a acordat Imperiul Otoman suveranitate Voevodatelor Romane (Transilvania, Moldova, Muntenia şi Banatul) între 1520-1699-1770. Erau victoriile din spate!

Guvernul trecut, ţărănist, a depăşit orice măsură de prostie şi slugărnicie vestică. Ţara Românescă se află, acum, din aceste motive, într-un mare pericol.

Cuvintele D-lui Dunant, în anul 2000, dintr-o ţară democratică, unde legile sunt votate prin referendum de către popor, ca «o armată va exista întotdeauna – dacă nu cea proprie, atunci una străină», sunt extraordinar de sugestive.

Sperăm că partidele patriotice, care au început să se afirme, să reuşească să se impună pentru refacerea Armatei Române şi implicit a Statului Român. Chiar şi cu bani puţini, dar cu inteligenţă (ca sârbii) se poate face mult. Condiţia strict necesară:

Armata trebuie pusă în mâna specialiştilor şi u Ţărăniştilor! În Elveţia ministrul apărării este un militar, cu experienţă.

Conferinţa de dezarmare ONU din Sept. 2000 de la Geneva (Elveţia), s-a încheiat cu un eşec. Institutul de cercetare a Păcii din Stokholm apreciază că cheltuielile mondiale de înarmare în anul 1999 s-au ridicat la 718 miliarde $ (Basler Zeitung, 23.9.2000). Este ceva mai puţin decât în 1990, dar creşterea în următorii ani va fi exponenţială. Trebuie ţinut cont că Germania se înarmează puternic, Rusia se va înarma cu noi arme de înaltă tehnologie (bugetul de înarmare este încă scăzut şi anume de 6 miliarde $ adică 40 $/cap locuitor, dar se va schimba radical căci Rusia are un nivel de dezvoltare de cca. 15%/an), India, Ţările Arabe, Pakistanul, Indonezia, China, Turcia, Iranul etc., de asemenea.

Senatul American a aprobat un buget militar pe 2001 de 310 miliarde $, adică 1215 $/cap locuitor “Tabloul puţin idilic, arată că politica de control a armamentului nu a folosit nici pe departe”, scrie Basler Zeitung din 23.10.2000, referitor la dezarmarea convenţională, propagată de vesteuropenii după prăbuşirea ţărilor comuniste.

Vânzările de armament au atins în 1999 un nivel de vârf şi anume de 30,3 miliarde $ (Basler Z., 23.10.00):

SUA 11,8 miliarde $

Rusia 4,8 miliarde $

Industria de Armament Română trebuie imediat să-şi refacă, la început, nivelul de producţie la nivelul anilor 1980, iar în următoarea fază să-şi mărească acest nivel de producţie cu cel puţin 30%.

În plus trebuie trecute în proprietatea Armatei fabrica de autoturisme de teren ARO – Câmpulung Muscel şi Autocamionul – Braşov. Specialiştii militari români, care au trecut la pensie sau concediaţi, trebuie reangajaţi. Militarii, ieşiţi la pensie sau concediaţi, trebuie, ca în Elveţia, să-şi aducă aportul voluntar la antrenamentul militarilor români activi.

Deosebit de important vor fi Planul de Mobilizare Imediată şi Planul de Mobilizare Generală.

Prin Planul de Mobilizare Imediată trebuie în 3 zile cca. 600.000 militari (din care cca. 350.000 în Transilvania) să fie puşi sub arme. De aceea este necesar ca acest Plan de Mobilizare Imediată să fie proiectat în cel mai mic amănunt. Fiecare rezervist trebuie să ştie exact în ce unitate şi pe ce post trebuie să acţioneze. fiecare din aceşti oameni trebuie să înceapă, în timpul liber, încă de acum, să se califice pentru acţiunea sa.

Pregătirile din Europa de Vest pentru noi conflicte sunt deja o realitate, prin înfiinţarea unei trupe “euro” de intervenţie (100.000 de oameni, 400 de avioane şi 100 vapoare (Metropol – Zuerich din 5.12.2000). În Germanioa există deja o armată de intervenţie de 50.00 de militari pentru “conflictele” etnice. Ea este planificată evident pentru România.

Din fericire, eşecul Pieţii Comune de la Nisa, nu a permis luarea unor hotărâri concrete în această direcţie. De asemenea intenţia noului guvern Busch de a retrage din Serbia, în următorii 4 ani, pe cei 10.000 de soldaţi americani a pus pe gânduri Vestul Europei.

S-ar putea ca cel de-al treilea război mondial să înceapă de la un nou conflict din Palestina, Serbia sau din România. Dacă politicienii români nu vor opri cât mai urgent, scurt şi clar, amestecul Ungariei în România, concesii suplimentare minorităţii maghiare şi nu vor restabili ordinea şi disciplina cetăţeanească în România, pe baza regulilor europene sau americane, atunci România va dispărea ca stat.

Prin refacerea armatei, chiar cu bani puţini, se poate cu succes evita distrugerea României. În Europa de Vest, la iniţiativa Germaniei, se lucrează la noul avion de lupta Eurofighter (Franţa, Anglia, Italia, Germania şi Spania). El va costa, fără armamentul de bord, cca. 60 milioane de $/bucata. Cu armament de bord va ajunge probabil la 100 milioane $/bucata. O glumă vest-europeană, după ce s-a tot cerut, de 10 ani, dezarmarea. Căci în total probabil va fi vorba de investiţii în acest avion de cca. 40 miliarde $. Intenţiile vesteuropene sunt evidente.

Cu siguranţă ca şi Edurofighter va fi foarte departe de MIG 29 sau de avioanele americane. MIG 29 este la ora actuală, pe departe cel mai performant avion militar.

Rusia a încheiat deja un pact militar cu Iranul şi se obligă să înarmeze armata iraniană. MIG 29 va fi o armă care va permite iranienilor să aibe supremaţie aeriană în regiunea Iranului. De asemenea performanţele noilor rachete ruseşti, cu raza de acţiune de cca. 800-1000 km, va asigura Iranului o putere de foc optimală.

Şi ce-i mai important pregătirea profesională şi de luptă a armatei iraniene.

Industria rusească de armament va cunoaşte un avânt imprevizibil.

Doreşte România, în aceste condiţii europene şi mondiale, să-şi rişte fiinţa naţională?

Privatizarea românească trebuie încetată imediat. Trebuie întărit Statul, căci numai el poate asigura stabilitatea şi nivelul de trai. Aşa este în Germania, Franţa, Elveţia şi peste tot în Europa de Vest. Trebuie tăiată macaroana Diversionismului extern prin Iredentismul fascis maghiar. Trebuie trecut la munca de 24 ore. Sâmbăta va trebui să devină zi de muncă.

Prin paşi mici, dar pentru toţi, se poate asigura bunăstarea şi liniştea. Ignoraţi parolele şi sfaturile celor “care vă doresc binele”. Căci ei vor exact invers.

“Treziţi-vă odată, din somnul cel de moarte!”

Vă spun aceasta cu experienţa mea zilnică de cca. 25 ani în Vest şi ca social-democrat german. 

Ing. Hidraulică – Constr. de Mas. – Instal.Ind.

IOAN MUGIOIU