NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ

revistă on-line de istorie, documente şi „monografii locale”

~ N. N. Tomoniu: Un prim comentariu la cartea d-lui Neagu Djuvara – „Thocomerius – Negru Vodă” Iunie 24, 2007

(Cu referiri si la situl http://www.geocities.com/ntomoniu/tismana/basarabi/index.htm)

Spre deosebire de d-l Neagu Djuvara, eu am început să strâng documente, strict privitoare despre Basarabi şi teritoriul de nord al Olteniei de azi, cam de prin anii 1974, ceea ce constituie un avantaj cercetând tema în toate faţetele ei. Am cumpărat toate cărţile care se legau de cercetarea mea şi nu cred că mi-au scăpat mulţi istorici necitiţi. Treptat, asta-i istoria, am extins cercetarea şi in teritoriile vecine, respectiv Banat, Haţeg, nordul Munteniei. În anul 2000 am început cercetarea şi pe Internet. Am început să pun totul cap la cap, timp de trei ani şi când am închegat ceva demn de băgat în seamă, am construit situl acesta, în anul 2003.

Din păcate, după aceasta l-am abandonat! Nu interesa prea multă lume, iar ca să scoţi azi o carte trebuie să… pui tu bani!

Cercetarea n-am abandonat-o însă iar cartea d-lui Djuvara este un nou prilej de a relansa cercetarea şi mai profund! Şi o voi relansa plecând tocmai de la datele pe care le foloseşte d-l Djuvara dar intr-un alt scop pe care-l urmăreşte şi dânsul de prin anii 1979: influenţa cumanilor în întemeierea ţării româneşti!

Grea problemă pentru dânsul dacă timp de 28 de ani n-a mai găsit alte argumente în plus decât polemicile cu alţi istorici din „Magazinul Istoric” al anilor 1979. Noile date istorice din recenta carte, arată o muncă demnă de remarcat, dar mai mult decât faptul că s-a găsit chiar domnia sa descendent după mamă din cumani nu aduce nimic nou demn de băgat în seamă pentru istorici. Decât să fie şi mai mult sceptici! Istoricii au remarcat de la bun început influenţa minimă pe care cumanii au avut-o cu oastea lor, puşi în slujba… regatului maghiar ca întărire la ameninţarea tătară!

Mai mult, citindu-l pe d-l Djuvara se înţelege că de fapt cumanii dânsului nu semănau deloc cu un popor normal, legat de pământ, făcând agricultură şi construind case. Erau ca nomazii care bântuiau, până şi în epoca comunistă, de colo până colo cu căruţele lor cu corturi îndată ce la pagina 29 a cărţii, d-l Djuvara ne descrie fuga cumanilor cu 10 mii de corturi spre sud, peste Dunăre şi „alta spre Ungaria, a banului Kuthen, cu 40 mii de corturi”, numărând „sute de mii de oameni, cu bărbaţi, femei, copii”.

Nici-o legătură cu oltenii din colibele ce împânzeau voievodatul lui Litovoi, popor aşezat, legat de pământ, care ajuta şi el cu propria sa oaste regatul maghiar, dar apărându-şi ţara şi asigurând regatului maghiar flancul drept! Faptă prin care i s-a recunoscut, prin Diploma Ioaniţilor, nu numai propriul teritoriu dar şi faptul că-l stăpânea demult.

Deci, studiind eu istoria Basarabilor, în unele privinţe, am mult mai multe dovezi de a-l contrazice pe d-l Djuvara şi a-i arăta adevărul!

De la bun început trebuie spus clar că identitatea Thocomerius = Negru Vodă e falsă!

Asta o ştiam demult iar cartea mai mult încurcă, d-l Djuvara băgând în carte un ghiveci de fraze, extrase din documente, total ne revelatoare care n-au nimic de-a face cu aceasta identitate.

Si tot de la bun început trebuie spus, că ipoteza d-lui Djuvara este una ca multe altele asemenea!

Pentru că identităţi diferite Negru Vodă găsim – încă nu le-am numărat exact dar o voi face în viitor cu detalii – la cel puţin 10 istorici de prestigiu! Eu însumi, urmărind să identific timp de vreo trei ani personajul, am crezut de cuviinţă că dacă tot sunt atâţia istorici care zic că Radu Negru e un personaj real, să-l bag şi eu in genealogia Basarabilor, dar în nici un caz după invazia tătară când cumanii ajută regatul maghiar! Păi dacă tăvălugul tătar a distrus aproape complet oastea maghiară, rămânând răzleţi circa 10-15 mii de oşteni, oare ce s-o fi ales din oastea cumanilor? I-am „făcut loc” lui Negru Vodă, şi după multă ezitare, reluând datele de nenumărate ori, între anii 1215-1241. Revedeţi pagina NEAMUL unde apare al 5-lea, dar s-ar putea să fie primul, ceilalţi patru Basarabi sunt identificaţi de autori cu puţină credibilitate. Şi atunci ar putea să fie el întemeietorul cum afirmă tradiţia.

Cartea d-lui Djuvara m-a făcut însă să mă întorc la prima mea concluzie, aceea că, atunci când spunem că s-a „întemeiat ţara” de către Negru Vodă trebuie să înţelegem că s-a întemeiat de un domnitor din negura vremii! Expresia, „ţara e de pe vremea lui Negru Vodă”, nu înseamnă nimic altceva mai mult decât că a făcut-o un domnitor foarte demult, a cărui identitate nu se cunoaşte!

Cine să fie acela? Unii istorici zic că ORICARE din cei pe care istoricii îi consideră întemeietor. Pentru că unii zic că întemeietor a fost Ioan Basarab, alţii tatăl sau Tihomir căruia ungurii îi spuneau Thocomerius, ba alţii că Litovoi şi a sa Terra Litua au format prima formaţiune prestatală cu oaste proprie, şi încă, multe, multe alte ipoteze. Dacă se acceptă acest lucru, Negru Vodă poate fi identificat cu oricare Basarab, depinde de contextul în care apare! Şi toate părerile au sens, inclusiv a d-lui Djuvara cu precizarea ca Thocomerius e… Tihomir şi atât! Adică tatăl lui Ioan Basarab.

Ultima variantă Radu I, voievodul de la Tismana, căruia şi lui i se atribuie „Negru”, întăreşte şi mai mult cele spuse mai înainte, N. Iorga precizând scopul adăugirii sintagmei „Negru”, pentru că, spune el, şi bisericii de la Cozia i s-a atribuit „Neagră” ATRIBUTUL FIINDU-I ADĂUGAT DIN CAUZA VECHIMII BISERICII.

Odată lămurită chestiunea, e de discutat! Vorbim de stat sub primii Basarabi sau formaţiune prestatală?

Si atunci, în funcţie de răspunsul la această întrebare, găsim şi primul întemeietor!

Cam astea ar fi concluziile mele la o primă lectură a cărţii.

Dar o carte ca asta se citeşte cu creionul în mână şi cu documentele alături!

Până atunci, las situl aşa cum e! Dacă l-am „înviat” şi eu în 2003 pe Negrul Vodă al tradiţiei populare, să se vadă de ce am greşit, de ce l-am înviat, de ce le-am dat crezare şi celorlalţi, asemenea d-lui Djuvara, că Radu Negru e un personaj real!

In privinţa Radu-Negru, cuman, e supoziţie respinsă de istorici la bun început, încă de când a apărut ea in anul 1979! Am citit şi eu numeroase argumente contra iar cel mai simplu şi clar este că despre Basarabi se vorbeşte cu mult înainte de venirea cumanilor.

Voi lua totuşi cartea la studiu amănunţit cu toate că după mine, paginile 152-153 ne spun că concluziile sunt forţate, ca să nu spun mai mult!

D-l Djuvara însuşi se contrazice! Iar argumentele dânsului fiind foarte uşor de combătut!

Să le luăm pe rând:

La punctul a) după deplasarea în „masă” a cumanilor înainte de invazia tătară „e logic să presupunem că un număr însemnat de cumani au rămas printre români”. Păi cum tot trăiau cumanii în corturi ca nomazii, s-au dus dracu’ domnule Djuvara! Au rămas cei legaţi de pământ. Apoi, printre comandanţii cumanilor ar fi trebuit să fie şi unul din neamul Thocomerilor, conducerile în aceea vreme erau preluate de urmaşi automat! Uite că Thocomer nu-i printre comandanţii cumani! Ori n-am dat eu de paragraf! Şi dacă era, Thocomer ar fi putut fi similarul lui Litovoi la stânga Oltului, plecând împreună cu cumanii! Dar nu era nici-un Thocomer, aşa-i ziceau ungurii lui Tihomir, omul care aduce tiho=liniste si mir=pace poporului său! Ca să fie clar lucrurile Tihomir a domnit între 1290 si 1310 si i-a urmat lui Seneslau care a domnit intre 1247-1290. De ce am pune mai greu cuvântul d-lui Djuvara faţă de al multor istorici care afirmă clar ca ungurii se refereau la Tihomir?

La punctul b) cu toponimele „in număr mare”. Păi cât de mare? Mare poate fi şi 20-30! Fără cifre statistice, fără un clasament, mare nu înseamnă nimic! Ca să spui că erau mulţi cumani, luând în calcul doar numele, pentru ce mai avem arheologi, antropologi şi mulţi alţi specialişti? Cercetarea multidisciplinară poate spune cam câţi de mulţi erau cumanii!

Mai avem şi cercetările clerului. In afară de prof. dr. Ioan Păcurariu, contemporan cu noi, nu mai avem nimic! Nu se poate ca d-l Djuvara să ignore clerul, băgând in carte părerile unor istorici recenţi şi de mâna doua! Istoria evului mediu a fost scrisă în PRIMUL RÂND de clerici! Iar despre aducerea lui Nicodim de la Tismana de către Nicolae Alexandru pentru a construi Mănăstirea Tismana bastion al ortodoxiei nu se pomeneşte absolut nimic! Mai mult, d-l Djuvara pune accent mai mult pe catolicismul lui Nicolae Alexandru! E strigător la cer!

La punctul d) Thocomerius, tatăl lui Basarabă, trebuie asimilat cu legendarul Negru Vodă! Din datele prezentate nu reiese! Apoi nici dânsul în sinea lui nu crede că Negru Vodă e real de îndată ce spune „legendarul”

La punctul e) cu coborârea din Carpaţi a lui Negru Vodă. Nu prin descălecat de o zi se face ţară, astea sunt poveşti! Fenomenul e unul complicat şi durează secole!

La punctul f) d-l Djuvara face erori evidente: dintr-o dată cele patru argumente de mai sus, devin „opt argumente, aşadar, în favoarea originii cumane a lui Negru Vodă şi a lui Basarabă.”, ca să citez exact.

Dar la venerabila dânsului vârstă, se admite!

Cartea nu-i totuşi de neluat în seamă, cu toate că prea seamănă cu nebunia tip „Codul lui Da Vinci”!

Voi reveni după un studiu aprofundat al cărţii.

D-l Djuvara are dreptate: Basarabii au fost foarte puţin cercetaţi!

Poate de dânsul! Iar motivul îl reprezintă ura dânsului faţă de încercările nereuşite ale boierilor craioveşti de a se induce ideea că sunt urmaşii Basarabilor.

Pentru asta nu trebuie să-i ignorăm însă pe primii întemeietori Basarabi, ignorându-ne propria istorie!

E un sacrilegiu greu de acceptat!

NICOLAE N. TOMONIU, Tismana 23 iunie 2007