NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ

revistă on-line de istorie, documente şi „monografii locale”

~Din istoria mai veche si recenta a “romanilor-americani” Martie 7, 2007

Numarul recent (vol. XXVIII, nr. 4, Oct – Dec. 2006) din “BULETINUL INFORMATIV” – Romanian – American Heritage Center, primit recent la redactie, este tot mai bine orientat catre raspandirea ideilor romanesti in America de cand la conducerea lui se afla cunoscutul si apreciatul istoric Alexandru Nemoianu. “Buletinul”, care apare in SUA, a fost fondat cu multi ani in urma de Arhiepiscopul Valerian Trifa si constituie un puternic instrument de conservare a memoriei si de afirmare a ei intr-un mediu indepartat de origina naturala. “Noua directie” se observa mai bine caci fata de alte perioade, “Buletinul” are acum o proportie sporita de articole in engleza, esenta acestei modificari fiind exact “misionarismul” care ar trebui sa propage ceea ce Alexandru Nemoianu numeste, memorabil, “modelul existential romanesc”. Revista este, in mod evident, creatia celui ce o conduce, aceasta nu numai ca effort (atat de clar!) cat si din punct de vedere al “croielii”. Ea arata, din acest motiv, aproape ca o “revista de autor”, fiind, in buna parte, scrisa “direct” de insusi cel ce o dirijeaza. Aceasta situatie face ca valoarea materiei sa creasca si elimina “colaborarile intamplatoare” sau alaturarile mai putin compatibile: totul devine rodul unei conceptii si proportia unui calcul. Din contributiile lui Alexandru Nemoianu, unele eseuri le cunosteam (desi aici sunt extinse, precum cel despre “Diaspora” si “Tara Veche”), altele sunt noi, mai ales suita impresionanta de “panegirice” si “pomeniri” (Col. Condrea, Rucsandra Sarbu de Bota, Stelian Stanicel) care au rostul de a arata calitatea morala, “urma”, efigia. Aceasta inclinatie catre “friza laica” am mai remarcat-o si altadata, citind cateva “portrete in eternitate” facute celor ce nu mai sunt dar bine-merita sa fie pomeniti si, cu vremea, ar putea sa fie chiar adunate intr-un mic volum ce ar insemna in sine un model de intelegere a lumii. Memoria vie, “discursul impotriva uitarii”, exemplul evocat ca si cum ar fi prezent (caci si este!) constituie moduri de a intari Traditia, facand-o sa coboare intotdeauna in viata cotidiana, organizata astfel ca un “prezent continuu”. Util, interesant, si eseul cercetatoarei de la Brasov, Mihaela Malea Stroe, care face foarte bine in context si puncteaza remarcabil acest “mod de a privi lumea”.