NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ

revistă on-line de istorie, documente şi „monografii locale”

~Cornel Munteanu: Revista “Lumina”, editata la Gyula (Ungaria) Martie 7, 2007

Originile revistei

Doua sunt momentele care marcheaza descendenta actualei reviste culturale. Primul, mult mai indepartat in timp, care recupereaza atât pagina de titlu, dar care reactiveaza si sentimentul traditiei in presa scrisa româneasca din Ungaria, se situeaza in decembrie 1894, când apare la Giula (Gyula), publicatia “Lumina”, având ca redactor responsabil pe David Voniga(1867-1933), proaspatul absolvent de teologie, iar ca prim-colaborator pe prof. dr. Elefterescu. E vorba de un „organ eclesiastico-didactic, social si literar”, cu redactia la Giula si tiparit la Bichisciaba. Ziarul, cu aparitie neregulata, apare intre decembrie 1894 si iunie 1985, in total 12 numere. Câteva din rubrici si semnaturi, la acest inceput: Educatiune si instructiune, Misiunea preotului, Predici poporale, Cronica, Foita Luminei, Bibliografia, Posta redactiei. Materialele religioase sunt sustinute de David Voniga, dr. Elefterescu, preotii Mihai Pacatan, Gavril Bodnariu, I. Tioldan, iar cele culturale si sociale de dr. Victor Babes, Teodor Contea, Emilia Lungu, Lucretia Ciobris, I. Grofsorean, George Ciuhandu. Se dau si informatii despre Societatea de lectura „Petru Maior” a studentilor de la Budapesta, precum si despre generalul Gh. Pomut, emigrat in America in 1848, fiind primul maresal in armata. Tot aici este anuntata aparitia primului volum de versuri al lui David Voniga, “Dor si jale”, aparut la Giula in 1983. Al doilea moment este revista de cultura, “Timpuri”, aparuta in 1985, având un colectiv vast la inceput: Tiberiu Herdean (red-sef), L. Borza, Mihai Cosma, Gh. Santau, M. Berényi, Gh. Petrusan si altii. Revista a aparut anual din 1985 pâna in 1989 si acoperea studii si cercetari de cultura, limba si istorie comunitara. Grupul compact valoric de la aceasta revista a facut ca sa constituie si prima forma institutionalizata de strângere a rândurilor intelectualilor in viitoarea Comunitate a cercetatorilor si creatorilor români din Ungaria. In substanta, aceasta revista sta la temeiul viitoarei “Lumina”, ce aparea la inceputul anului 1993. “Lumina” in actualitate Articolul-program care deschide seria noua a revistei , “Mostenire si traditie”, semnat de Gh. Petrusan, sesizeaza raportul dintre vechea revista a lui D. Voniga(ca titlu si spiritualitate) si revista “Timpuri” (ca organizare si obiect), prin impacarea dezideratului identitar cu constituirea unei traditii: “Noi am facut si facem unele eforturi pentru a scoate la iveala trecutul nostru cultural, dar ele ramân, pâna la urma, niste actiuni izolate ale câtorva intelectuali si rareori reusim sa transformam aceasta mostenire in traditie, dupa care sa ne orânduim viata spirituala”. Revista isi afirma pe pagina de titlu” Lumina” lui Voniga din 1894, dar in noua formula si redactare, având ca editori responsabili pe Gh. Petrusan, apoi pe Elena Munteanu-Csobai, apare sub egida Institutului de Cercetari al Românilor din Ungaria. Cu aparitie anuala, din 1993 (numar triplu, Lumina ‘90 ‘93) publicatia si-a câstigat in toti acesti ani un prestigiu binemeritat in comunitatea româneasca din Ungaria. Aceasta si pentru faptul ca diversitatea rubricilor si a colaboratorilor s-a imbunatatit in mod constant de la aparitie incoace. In plus, o reevaluare a traditiilor culturale, istorice, etnografice si religioase, cu accent pe comunele românesti, a facut ca revista sa se deschida spre configurarea unui spatiu cultural, cu intreg specificul local. Unele materiale sunt medalioane ale unor personalitati românesti cu activitate dinainte de 1900, precum Moise Nicoara (in primul numar), David Voniga (in nr. din 1995), George Pomut (nr. din ‘98 si ‘99), Emanoil Gojdu (nr. din ‘00 ‚’01); altele insista pe istoricul unor institutii românesti din Ungaria, precum Scoala Superioara de la Seghedin, Szarvas (nr. din ‘96), Scoala Confesionala greco-orientala din Micherechi (nr. din ‘00), Biserica baptista din Micherechi (nr. din ‘97, ‘98), Biserica din Apateu (nr. din ‘02). Cele mai multe articole sunt fragmente de studii de cercetare legate de cultura, istorie, limba si literatura la românii din Ungaria, precum istoricul grupurilor etnice din Câmpia Ungara (nr. din ‘99), despre diftongi si triftongi (nr. din ‘95), despre biografia lui Samuil Micu-Calin si Petru Maior (nr. din ‘96), despre revista Lumina la inceputurile sale ( nr. din ‘95) ori despre cronica activitatilor de la Institutul de cercetari (nr. din ‘96) si istoricul comunei Bedeu (nr. din ‘96) Despre artistii plastici, scriitori si formatiile corale ale comunitatii sunt prezentate portrete de artisti, Stefan Oroian (nr. din ‘02), de poeti, Lucian Magdu (nr. din ‘90-93), corul „Pro Musica” din Giula ( nr. din ‘98). Altele sunt articole de opinie si atitudine, privind soarta intelectualului din comunitate (nr. din ‘95, ‘99), sau despre invatamântul minoritatilor in baza legilor maghiare (nr. din ‘95). Un loc aparte il formeaza si prezentarile de reviste si carti ale autorilor si redactorilor români din Ungaria (revista “Convietuirea”, cartea Emiliei Martin Nagy despre vestigiile bisericii ortodoxe române din Ungaria, despre publicatia monografica” Batania”). Rubricaturile se completeaza cu stiri despre diferite activitati culturale, recenzii, cronici de expozitii plastice. De semnalat ca apar nume de colaboratori interni, din rândul cercetatorilor români autohtoni (Elena Csobai, M. Berényi, Al. Hotopan, Mihaela Bucin, T. Boca), alaturi de personalitati din România (acad. Cornelia Bodea, Eugen Glück, Aurel Sasu, Elena Rodica Colta). Unele numere fac locul si unor creatii literare ale comunitarilor( poezie, proza sau eseu), de la Maria Berényi, Gheorghe Ruja la Ilie Ivanus, Petru Câmpian, Stefan Fratean, Gh. Petrusan. Aparuta prin grija muzeografului Elena Csobai, revista “Lumina” continua sa fie principala tribuna anuala a preocuparilor majore ale comunitatii românesti din Ungaria. Cum afirma si Tiberiu Boca, intr-unul din eseurile sale despre problematica intelectualului minoritar, conditia intelectualului român din Ungaria se misca pe o sumedenie de stari si atitudini de continue frustrari si tot atâtea infrângeri si sperante: “Mai avem, din fericire, si o patura mai mica a intelectualitatii, care si-a gasit teluri concrete, teluri care nu ramân idealuri, ci se materializeaza. Când vom ajunge la faza autodefinirii intelectualitatii noastre? Când vom trece de la vorbe goale la cuvinte substantiale? Raspunsurile sunt de neconceput si tot paradoxale, asa sunt, cum suntem si noi: intelectualitatea româna din Ungaria. “(Paradoxul intelectualului”, in Lumina ‘95).

Anunțuri