NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ

revistă on-line de istorie, documente şi „monografii locale”

~Luchian Deaconu: „Însemnări zilnice“ de I. Navirlie Februarie 10, 2008

( august 1944- octombrie 1949) 

Volumele « România între abandon si crucificare. august 1944-octombrie 1946 », Ed. de Sud, 2000, 226 p. si « România între abandon si crucificare. 1946-1949 », Ed. de Sud, 2000, 275 p.  au fost si, din pàcate, au ràmas doar primele din càrtile pe care le-am proiectat a fi consacrate fenomenului numit « Procesul comunismului ». Din pàcate, tirajul limitat a fàcut ca nici aceste prime càrti sà nu ajugà la toti cei ce sunt interesati de cunoasterea modului cum s-a instaurat acest regim ilegitim si criminal.

Tocmai de aceea, încercàm sà ràspundem, difuzînd pe Net volumele amintite mai sus, nevoii pe care o resimt atît cei ce au tràit cumplitii ani ai instauràrii regimului comunist dar si generatiile mai tinere de a gàsi ràspunsuri la întrebarea de ce si cum a fost posibil ca România sà accepte si sà suporte timp de mai mult de patru decenii aceastà « brutalà întoarcere la sàlbàticie. »

Autorul însemnàrilor, magistratul Constantin I. Nàvîrlie (1882-1959), a consemnat zilnic evenimentele, întîmplàrile, impresiile si cugetàrile personale de-a lungul a aproape patru decenii, începînd din vara fierbinte a anului 1916 si încheind cu îngheturile nimicitoare ale comunismului anului 1952, într-un impresionant numàr de caiete, repertoare si carnete.

Nu stim, dacà si/sau de ce, s-a oprit din consemnarea si comentarea zilnicà a evenimentelor si întîmplàrilor în 1952, nici dacà au fost salvate toate manuscrisele care au supravietuit perchezitiilor si confiscàrilor securitàtii din anii 1945-1959.

Mentinând de-a lungul a 36 de ani ritmul unui ceasornic, Constantin I. Nàvîrlie a consemnat si comentat cele mai importante evenimente interne si internationale, receptate din presà, de la radio sau din alte surse, anexînd, « deformare profesionalà » a magistratului, « materialul probatoriu » pentru faptele si întîmplàrile descrise : ziare, tàieturi din reviste, fotografii, plante presate etc.

Însemnàrile zilnice alcàtuiesc un volum impresionant de pagini ale càror informatii se constituie într-un tezaur documentar de exceptie care ne ajutà sà cunoastem si sà întelegem evenimente locale, nationale sau internationale. Valoarea documentarà a informatiilor, comentariile la obiect ale juristului de anvergurà nationalà înzestrat cu un talent literar remarcabil, contextul intern si international, violenta si persecutiile regimului dictatorial impus României, impactul emotional al « Operatiunii Gayaneh » de sovietizare a tàrilor cotropite din centrul si ràsàritul Europei începînd cu vara anului 1944, oferà cititorului imagini apocaliptice din scenariul bestial, de teroare, violentà si crime prin care s-a impuns celor peste o sutà de milioane de europeni abandonati de Aliatii Occidentali la Yalta si Potsdam malaxorul comunist care a zdrobit fàrà milà zeci de milioane de existente si constiinte care pînà atunci tràiserà în libertate.

Scrise cu stiloul sau creionul, cele sase maculatoare si caiete consacrate perioadei de dupà 23 august 1944 consemneazà principalele evenimente interne si internationale care au jalonat drumul României si al tàrilor din centrul si estul Europei spre hàurile înfioràtoare ale permanentizàrii ocupatiei trupelor sovietice si ale impunerii prin silnicie, fortà, deportàri si masacre unor regimuri totalitare, comuniste.

De pe pozitia magistratului care a militat constant pentru respectarea si aplicarea « ad literam »  a Constitutiei, a legilor, a tratatelor si conventiilor internationale, Constantin I. Nàvîrlie constatà cu uimire, cu îngrijorare si revoltà, încà în iunie 1945, cînd ràzboiul abia se încheiase, cà România « s-a înfundat într-o mlastinà de unde nu poti iesi în nici o directie, unde nu ti se întinde o mînà de ajutor ca sà fii dus spre orizonturi mai blînde si mai dàtàtoare de spreantà. » Pînà în momentul « punerii în retragere », în decembrie 1945, cînd mii de magistrati si functionari publici au fost epurati pe calea « reducerii vîrstei de retragere » ordonatà de guvernul impus de Vâsinski, consilierul C. I. Nàvîrlie de la Sectia II a Curtii de Casatie observà, consemneazà si disecà cu minutiozitate toate dispozitiile si actiunile antinationale, antidemocratice, brutale si criminale al planului de bolsevizare a României conceput si orchestrat la Moscova si pus în scenà de comunisti si de «aliati temporari» cu sprijinul si sub protectia a peste un milion de sodati rusi sositi în tarà cu acest scop. 

Pentru intervalul de timp 24 august 1944 – 9 octombrie 1949, Constantin I. Nàvîrlie oferà cititorului un comentariu amplu, documentat, lapidar dar incitant si de profunzime, dintr-o perspectivà europeanà si chiar modialà, asupra evolutiei postbelice a omenirii. Odatà începutà lectura, cititorul este prins de suvoiul de evenimente si de informatii si captivat de limpezimea si de claritatea textului.

(Decretul-lege din 30 martie 1945 a infiintat lagarele de munca ce au terorizat Romania zeci de ani.

Majoritatea celor deportati la Canalul Dunare – Marea Neagra supranumit si « Cavoul burgheziei romane » sau « Canalul Mortii » nu au supravietuit.

Infamele inscenari judiciare din anii 1946-1954 au lichidat o buna parte a intelectualitatii romane.

« ROMANIA SECOLULUI TRECUT A FOST BINTUITA DE DOUA CIUME BUBONICE : NAZISMUL SI COMUNISMUL. FIECARE A GENERAT UN GENOCID SI FIECARE A CHELTUIT ANI SI MILIOANE CA SA-L ASCUNDA » 

Institutul National pentru Studierea Holocaustului « Ellie Wiesel » are sarcina sa identifice si sa-i reabiliteze cele peste « 200.000 de victime ale Holocaustului din Romania »

Mai mult de 200.000 de cetateni au pierit in inchisorile si lagarele Securitatii din Romania.

« COMUNISMUL, CA SI NAZISMUL, A FOST O ABERATIE A ISTORIEI »

Fortele motrice care propulseaza omenirea : »PROPRIETATEA PRIVATA, CONCURENTA , COINTERESAREA », au fost negate de comunism.

Pentru a-l crea pe « homo sovieticus roman », securitatea :a interzis in scoli si universitati peste 8.000 de titluri de carti;

a distrus partidele politice prooccidentale, a lichidat armata si Securitatea Regatului Roman, a eliminat fizic « chiaburimea », a terorizat emigratia.) 

Cititorii vîrstnici vor retrài cu emotie scene din viata lor, a pàrintilor si a cunoscutilor, îsi vor reaminti cum, în septembrie 1945, « în România, cînd douà persoane se întîlnesc nu vorbesc altceva decît despre rusii care ne ocupà casele si ne consumà alimentele si se întreabà cînd oare vor scàpa de ei…De asemenea, se întreabà cînd va pleca guvernul actual, sustinut de rusi dar nerecunoscut de celelalte puteri aliate, guvern care a nemultumit profund marea masà a poporului prin lipsa de ordine, prin indisciplina si nemaipomentita scumpete ce a adus în tarà ».

Cei mai tineri vor naviga în labirintul anilor 1944–1949 descifrînd si întelegînd disperarea si chinurile pàrintilor si bunicilor care au fost împinsi cu brutalitate pe înfioràtorul drumul al Golgotei care debuteazà cu începuturile comunismului românesc – pavat cu trupurile a sute de mii de victime nevinovate càzute sub rafale de mitralierà, càlcate fàrà milà de cizmele ocupantului, reduse la tàcere prin amenintare, teroare si violentà de incultura si anticrismul agentilor din tarà ai Moscovei, atenuatà numai de speranta, care s-a dovedit a fi desartà, în ajutorul Americii, sau întretinutà de rezistenta eroicà a apàràtorilor democratiei si valorilor nationale obligati sà ia drumul muntilor.

Chiar si pentru cititorul obisnuit cu mesajul documentelor de epocà, memoriile magistratului Constantin I. Nàvîrlie constituie o revelatie.

Pentru cà, este reconfortant sà afli cà, desi tàvàlugul rostogolit peste tarà de ocupantul sovietic « nu lasà popoarele sà se conducà prin ele însele » (21 august 1945), si în pfida faptului cà ofiterii si soldatii sovietici erau « stàpîni în casele noastre … ne-au luat toate mijloacele noastre de trai si ne simtim mai sàraci si mai lipsiti în fiecare zi » iar « puterea si ajutorul anglo-american, în care speram, sunt iluzorii », orice sperantà de libertate si bunàstare fiind închisà, societatea civilà a continuat sà spere, sà reziste. «Lumea – consemna autorul la 8 noiembrie 1945 – s-a sàturat si, în disperare, înfruntà moartea ». 

Insemnàrile retin evenimente, hotàrîri, decizii, actiuni, scene de viatà obisnuite (« Ce am vàzut si ce am suferit, vom tine minte toatà viata »), întîmplàri, tràiri, luàri de pozitii care dezvàluie dimensiuni incredibile ale terorii si fortei nimicitoare a regimului criminal care a fost instaurat de Moscova la conducerea tàrii în martie 1945 cu scopul de a bolseviza România. Si Kremlinul avea sà plàteascà poporului român o polità mai veche, pe care n-o uitase, rolul pe care îl avusese în 1919 în bararea primei încercàrii a armatelor bolsevice ale lui Lenin de a pàtrunde, prin revolutia lui Bela Kunn din Ungaria, în inima Europei. 

Prof.  Dr. LUCHIAN DEACONU