NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ

revistă on-line de istorie, documente şi „monografii locale”

~Cezar Adonis Mihalache: „Eroii uitaţi de la Vadu Roşca“ Decembrie 19, 2007

Deşi s-au împlinit 50 de ani de la rascoala anticomunista de la 4 decembrie 1957 din satul vrâncean Vadu Roşca, nimeni nu a fost dornic să preţuiască memoria acelor adevăraţi eroi, fie şi printr-o simplă aducere aminte. Poate dacă ar fi năvălit apele, şi-ar fi adus aminte şi guvernanţii de Vadu Roşca, dar aşa, cei ce au luptat şi nu au fost cu nimic mai prejos faţă de la Braşovul revoluţionar, ori Timişoara de mai târziu, au fost daţi uitării.

Dar dacă uitarea nu este suficientă pentru a ucide, batjocura o poate face din plin. Batjocura la care, autorităţile, atât de false când vine vorba de omagierea Eroilor, se pricep de minune, ţăranii care ar fi trebuit acum cinstiţi, măcar câţi or mai fi rămas, sunt şi umiliţi de funcţionarii statului roman.

Poate nu ar trebuie să ne mai mire nimic… Nici faptul că autorităţile nu s-au îngrămădit la Vadu Roşca (deh, dacă a trecut campania, nici presa care era atât de vociferantă cu trecutul repugniat de nişte farisei nu a spus nimic, tăcând mâlc), nici trista realitate în care se află astăzi ţăranii-eroi de atunci… Nu. Nu trebuie să ne surpindă nimic. Căci, pentru ei, ca şi pentru alete milioanme de români, nu s-a schimbat nimic. Sunt batjocorţi la fel, sunt ucişi încet cu încetul.

Ţăranii primei revolte (poate) anticomuniste din România ar fi trebuit să se numere printre primii chemaţi să-şi recupereze pământurile şi bunurile furate de slugile unei istorii eronate.

Nu a fost să fie, la jumătate de secol de la răscoală, la 18 ani de la Revoluţie, ţăranii rămând tot fără pământuri, fără pădurile pe care unii băieţi deşteîi au început deja să le chelească. Nu s-a schimbat dară nimic. E drept, nu i-a mai aruncat nimeni în închisori în aceşti ultimi ani, dar ce diferenţă dacă ne gândim că bunul lor cel mai de preţ, pământul, le-a fost refuzat cu aceeşi ostilitate?

Ţăranii care au înfruntat puşcăriile comuniste, luptând împotriva cooperativizării, sunt neputincioşi astăzi în faţa sistemului. Un sistem aberrant care îi permite ultimului funcţionar ştiutor de carte să-i umilească. Ba, nici măcar liderul supravieţuitor aşl răscoalei de atunci, care, umblă vorba, a ieşit să-şi apere pădurea cu toporul a fost uitat, batjocorât, fiind la rându-I ucis încet cu încetul de ignoranţa şi trufia băieţilor deştepţi care nu fac altceva decât să-I înlocuiască, deşi caracterul le este la fel de putred, pe criminalii de acum o jumătate de secol.

Dar, deh!, asta e Istoria… Cu eroii ei uitaţi, cu băieţii ei descurcăreţi şi înfipţi… 

CEZAR ADONIS MIHALACHE

Anunțuri