NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ

revistă on-line de istorie, documente şi „monografii locale”

Cărţi necesare – „Mărturia unei istorii trăite“, un comentariu de prof. dr. Viorel Roman, Germania Iunie 24, 2007

Silviu Curticeanu, colaboratorul cel mai apropiat al lui Ceausescu a depus „Marturia unei istorii traite” in Editura Albatros. Membru al C.P.Ex. este incriminat ca si tiranul. Educat de prof. pregatiri in perioada interbelica, juristul ne prezinta „Imagini suprapuse” din tinerete, de la Rahova, Jilava, din cancelaria CC, si pune fata in fata dreptului roman, cultura franceza cu fundamentalismului (comunisto-)ortodox, inainte si dupa ´89. Mimam cultura franceza, ne tinem de fusta „surorii noastre mai mari”, dar „fratele nostru mai mare” de la rasarit ne (re)aduce cu brutalitate la realitate. Cartea abunda in frantuzisme si norme de drept complet straine D-lui si Doamnei Elena Ceausescu. Dizidenta lor fata de U.R.S.S. era de conjunctura. Neincredera lor in perestroica lui Gorbaciov era dictata de lezarea despotiei bizantine. Tradare! Pentru Ceausescu dictatura de dezvoltare nu „trebuieste” sa apropie estul de vest, ci sa fundamenteze superioritatea modelului sau oriental, autocefal. O tragedie personala si drama unui popor tinut de veacuri in lanturile ortodoxiei moscovite si constantinopolitane. Ceausescu si-a inmormintat tatal cu popi, si a fost suficienta o aluzie a lui Curticeanu, ca anularea H.C.M.-urilor ar duce la reabilitarea Bisericii Române Unite cu Roma, pentru ca „dizidentul” sa-si schimbe instinctiv intentia. Solidaritatea stapinului si a secretarului sau cu duhul pravoslavnic era fara cusur. Aversiunea Ceausestilor fata de apuseni era atavica. Rusii nu aveau de ce se teme de ei, poate numai pentru ca erau mai catolici decit papa. Autorul nu sesizeaza ca francofila sa este un alibii in fata evidentelor exemplificate pe 500 p., pe cind fundamentalismul ortodox a sotilor Ceausescu este foarte bine documentat. Poate numai Slobodan Milosevici i-a depasit in antioccidentalism. In groapa lor fara perspectiva, tiranii orientali cred in mod surprinzator in dreptul lor, in suveranitate, independenta nationala etc. Aceasta pierdere a simtului realitatii au platit-o cu viata oameni nevinovati la Timisoara, Bucuresti, Belgrad etc. 1989-1999. Au urmat procese fara noima. Cartea scrisa cu un remarcabil talent literar are un sfirsit pesimist. Silviu Curticeanu nu vede inca pentru el, sau pentru neamul lui o iesire din izolarea istorica. Poate in marturia viitore?

Prof. dr. VIOREL ROMAN, consilier academic la Universitatea din Bremen, Germania