NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ

revistă on-line de istorie, documente şi „monografii locale”

~„Afacerea Gojdu“ – Un episod puţin cunoscut: Acţiunea lui Luchian Deaconu Iunie 24, 2007

Este evident pentru toti cei ce sunt preocupati de „viitorul natiunii si al limbii” ca „MOSTENIREA GOJDU” a fost, este si continua sa ramana, în aceasta etapa, obiectivul fundamental al preocuparii si actiunii necurmate a românilor de pretudindeni. Tacerea care s-a asternut peste „CHESTUINEA GOJDU” dupa ce guvernul a anuntat ca retrage din Parlament Hotararea privind crearea „Fundatiei romano-maghiare Gojdu” este nefireasca si periculoasa. Asociatia Romana pentru Patrimoniu poate si este datoare, prin misiunea pe care si-a stabilit-o, sa acorde prioritate zero actiunii pentru izbanda romanismului in batalia pentru respectarea TESTAMENTULUI GOJDU pe care romanii o parta de aproape noua decenii. Un esec in aceasa „batalie a ideilor si idealurilor” nici nu poate fi luat în calcul. Este pusa in joc credinta, limba, elita intelectuala care va fi chemata sa ocroteasca romanismul. Un proces international in care zecile de mii de olimpici ardeleni si banateni sa revendice de la statul maghiar care a blocat fondurile lasate de marele patriot EMIL GOJDU pentru burse ar fi, in opinia mea, un puternic semnal al fortei natiunii romane. Alaturi si împreuna cu toti romanii care au protestat impotriva Hotararii de Guvern referitoare la infiintarea „Fundatiei romano-maghiare Emanoil Gojdu”, un grup de intelectuali craioveni a publicat mai multe proteste pe care va cerem îngaduinta sa vi le trimitem odata cu adeziunea noastra la demersurile Fundatiei Gojdu de la Sibiu.

Cu aleasa consideratie.

L. D.

 

Stimate Domnule Presedinte Traian BASESCU,

Mai multi intelectuali din Craiova, îngrijorati de o serie de hotarîri adoptate de guvern care afeteaza grav interesele României, supun atentiei Dumneavoastra urmatorul apel. Precizam ca nu suntem sovini. Suntem buni români si, asemeni imensei majoritati a cetatenilor tarii, vrem sa traim în armonie cu minoritarii, dar nu putem ramîne pasivi în fata unor compromisuri si cedari ilegale si pagubitoare care, prin „experimentele” unei „discriminari pozitive” exagerate, atenteaza la fiinta neamului, la istoria lui, la viitorul României. Protestam, punctual, la urmatoarele Hotarîri ale Guvernului. Guvernul a aprobat, recent, la cererea reprezentantilor UDMR si a Guvernului Ungariei, o Hotarîre prin care comunitatea maghiara va primi de la stat proprietati imobiliare si funciare care depasesc valoarea de 7 miliarde euro. Specialistii apreciaza ca circa 40 % din teritoriul Transilvaniei va fi restituit comunitatii maghiare. O hotarîre de asemenea imortanta nu putea fi luata fara consultanta si expertiza de specialitate iar guvernul avea obligatia sa informeze cetatenii în temeiul caror legi cedeaza o parte însemnata din avutia acumulata si pastrata de-a lungul timpului prin munca a zeci de generatii si aparata cu stralucire în procesul cunoscut sub denumirea de „chestiunea optantilor unguri”. Hotarîrea ne obliga sa va adresam o întrebare cît se poate de fireasca: ce reprezinta, pentru Guvern, Rezolutia de la Alba Iulia, dreptul suveran al statului român, invocat de Nicolae Titulescu si recunoscut de Conferinta ambasadorilor de la Paris din 1922 si de Consiliul Societatii Natiunilor ? Este inadmisibil, Domnule Presedinte, ca un diferend juridic, judecat între 1922-1930 de instante internationale, cîstigat de guvernul român, sa fie pierdut la masa tratativelor politice, prin compromisuri, prin nestiinta sau incompetenta, de guvernarea care a promis sa redea românilor – Demnitatea Nationala. Hotarîrea pe care o incriminam nu este o expresie a Demnitatii Nationale. De ani de zile asistam la emiterea unor hotarîri guvernamentale privind restituirea „bunurilor apartinînd cultelor religioase si comunitatilor maghiare” fara baza legala, toate concesii politice, deposedari abuzive din avutia românilor, inclusiv a celor de etnie maghiara – ironia sortii – ultimele luate de guvernarea care ne-a amagit cu solganul electoral : „Sa traiti bine !” Consilierii juridici ai Guvernului ar fi trebuit sa constate ca biserica reformata si composesoratele magiare nu au dreptul sa primeasca imobile si terenuri care n-au fost niciodata în proprietatea lor, ci, în administrare. „Statutusul Romano-Catolic”, înfiintat la jumatatea secolului XIX, în numele caruia se revendica jumatate din Transilvania, n-a avut personalitate juridica si n-a detinut niciodata în proprietate aceste bunuri. El doar a administrat, prin dispozitii ale guvernelor austro-ungare, bunuri de care fusesera deposedate comunitatile românesti majoritare supuse secole la rînd unei politici de deznationalizare. Composesoratele nu au fost proprietari ci administratori ai bunurilor mobile si imobile. Ele au intrat, prin Rezolutia Adunarii Nationale de la Alba Iulia, în posesia poporului român. Documentele sunt clare ca lumina zilei si au fost recunoscute international. Doar cercurile revizioniste maghiare n-au recunoscut si nu recunosc Tratatul de la Trianon. Prin Hotarîrea adoptata, guvernul român a încalcat aceste acte fundamentale. Intarim aceste afirmatii print-un fragment din documentul pe care l-a înaintat Conferintei de Pace de la Paris, în 1919, de dr. Nicolae Lupu, jurist, deputat, senator si ministru:

„ In secolul al XVII-lea, habsburgii, vazînd ca religia ortodoxa româna era unul din factorii de mentinere a nationalitatii, au încercat, prin presiune politica, sa-i converteasca pe români la catolicism. Românii au înteles si au rezistat. Se pot scrie carti întregi despre persecutiile si martiriul acelor vremi. Dar românii au
rezistat. Atunci, habsburgii au recurs la un mijloc suprem. Au dispus distrugerea organizarii si ierarhiei bisericii române. Sub pretextul ca era tot ortodoxa, biserica româna a fost trecuta sub jurisdictia si autoritatea patriarhatului de Carlovitz…La fel ca în Bucovina, bisericile românesti au fost deposedate în mod arbitrar de bunurile lor… In 1865, datorita unui om de geniu, arhiepiscopul Andrei Saguna, biserica româna reînvie. Ea este reorganizata superior nu printr-un numar mare de staretii ci prin numerosii preoti instruiti care constituie gloria Transilvaniei si a Banatului. In acelas timp, românii au început sa revendice bunurile si manastirile de care fusesera deposedati. Lucru surprinzator. Atît de evidenta era dreptatea revendicarii lor, încît aceleasi tribunale maghiare, totdeauna ostile românilor, au fost obligate sa le dea cîstig de cauza. Procesele dureaza de 60 de ani. Românii au cîstigat deja manastirea Hodos-Bodrog din comitatul Arad, si erau pe cale sa le cîstige si pe celelalte !” Deci, Rezolutia Adunarii Nationale de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 a finalizat demersul de recîstigare a bunurilor care fac obiectul Hotarîrii, iar Tratatul de la Trianon si „procesul optantilor unguri” i-au adus si recunoasterea internationala. In virtutea caror argumente, UDMR-ul si aliatii lor din Guvern anuleaza Rezolutia de la Alba Iulia, Tratatul de la Trianon, sentinta internationala pronuntata în procesul „optantilor unguri” ? Semnatarii acestui apel contesta legalitatea Hotarârii Guvernului si cer, de urgenta, reexaminarea si anularea ei. Desi suntem convinsi de necesitatea unei legi a autonomiei locale, administrative, fiscale, culturale, la standarde europene, apreciem ca deosebit de periculos proiectul de Statut al Minoritatilor propus de UDMR care, ca efect al atributiei de a decide asupra patrimoniului cultural si istoric al minoritatilor, poate aduce prejudicii
imprevizibile si irecuperabile. In al treilea dar nu în ultimul rînd, apreciem ca recenta Sedinta comuna a guvernelor român si maghiar s-a înscris în istorie nu ca o realizare de exceptie, cum a fost prezentata, ci ca o „palma pe obrazul românilor”, ca o ofensa adusa generatiilor care au acumulat bunuri materiale si culturale de nepretuit; ca o încalcare a testamentului marelui patriot care a lasat românilor inestimabila „Mostenire Gojdu”. Recentul conflict dintre Ministrul Sanatatii si Academia Româna în legatura cu încalcarea drepturile testamentare ale „Fundatiei Elias” în administrarea spitalului cu acelas nume probeaza, o data în plus, ca ne aflam în fata unei actiuni politice concertate, ilegale, de sorginte antiliberala, promovata de înalti demnitari care pretind ca reprezinta, respecta si aplica doctrina Bratienilor, fauritori si întegitori de Tara. Guvernul nu avea dreptul sa renunte la „Mostenirea Gojdu”. Domnul prim-ministru si ministrii puteau, daca doreau sa faca un cadou Budapestei, sa aloce o parte din averile domniilor lor. Cît priveste „Mostenirea Gojdu”, legea si statutul de înalti demnitari ai României îi obligau sa-i consulte pe românii care i-au ales. Ca parte a Societatii Civile si, alaturi de Biserica Ortodoxa, solicitam anularea oricarei întelegeri de renuntare la „Mostenirea Gojdu”, Biserica Ortodoxa Româna find cea care trebuie sa administreze aceste proprietati.

Va rugam sa analizati cele semnalate si sa dispuneti masuri pentru:

a.Anularea Hotarîrilor de Guvern si a întelegerilor legate de restituirea proprietatilor românesti catre Biserica Reformata si composesoratele maghiare.

b.”Mostenirea Gojdu”, proprietate a poporului român si a Bisericii Ortodoxe Române, sa ramîna în proprietatea statului român si sa fie administrata de adevaratii mostenitori.

c. Sa se respecte clauzele testamentare ale Fundatiei „Elias”.

d.Toate cazurile de restituiri de acest gen sa fie dezbatute în Senat si Camera Deputatilor, pentru a deveni legi, nu prin Ordonante de Urgenta

e.Presedintele României sa vegheze la respectarea legalitatii, la apararea intereselor tarii, sa nu ratifice acte normative lipsite de suport legal.

f.Impotriva initiatorilor actelor normative incriminate în prezentul apel sa se ia masurile legale.

g.Statutul Minoritatilor sa fie supus dezbaterii publice si sa fie aprobat prin Referendum, respectîndu-se Constitutia si normativele internationale în materie, legiferate si aplicate în tari ca Franta, Marea Britanie, Germania, Spania, Elvetia.

10 ianuarie 2006

Cu deosebita stima,

Dr. Luchian Deaconu, istoric, cervetator sttintific I, fost director al Muzeului Olteniei

Teodor Petrovici, om de afaceri.

Barbu Bohoreanu, economist

 

Hotarîrea de guvern privind Fundatia Gojdu, o decizie nelegala, anitromânesca, antidemocratica si neeuropeana < 136 de ani de la moartea patriotului român Emanoil Gojdu >

Emanoil Gojdu a fost unul din pilonii culturii si spiritualitatii române din Transilvania si Ungaria. S-a nascut la 9 februarie 1802, într-o familie de aromâni originari din Moscopole, stabiliti în Oradea. Dupa ce termina, cu magna cum laudae, liceul în orasul natal, urmeaza studii universitare juridice la Budapesta, Bratislava si Viena. In 1824 îsi începe cariera de avocat la Budapesta. S-a afirmat în mediile juridice din Budapesta, înfiintînd propriul birou de avocatura si devenind celebru pentru pledoariile sale. Imbratisînd treptat cariera politica, Emanoil Gojdu a fost semnatar al Programului Politic de la Pesta al Revolutiei din 1848, în care se stipula necesitatea folosirii neîngradite a limbii române în scoli. Pe parcursul întregii sale cariere politice, a fost un sustinator fervent al drepturilor românilor din Transilvania si Ungaria si al crearii unei relatii speciale româno-maghiare. In mediile politice ungare a fost foarte apreciat pentru competenta sa, spiritul sau deschis si aptitudinile sale catre inter-culturalitate, desi era cunoscut ca un promotor consecvent al intereselor românesti.

In perioada în care a detinut functia de Comite Suprem de Lugoj – reprezentant al administratiei centrale ungare – a alocat fonduri importante pentru construirea unui liceu românesc. In calitate de deputat de Tinca-Bihor, a sustinut în Parlamentul de la Budapesta recunoasterea drepturilor comunitatii românesti, în special cu privire la învatamîntul în limba materna. Prin testamentul redactat în anul 1869, Emanoil Gojdu a „lasat mostenire averea sa natiunii române din Transilvania si Ungaria”, urmînd a fi administrata de o Fundatie. Em. Gojdu a testat bunurile „acelei parti a natiunii române din Ungaria si Transilvania care tine de legea rasariteana ortodoxa” cu scopul ca, 50 de ani sa se acorde burse „acelor tineri români de religie rasariteana ortodoxa, distinsi prin buna purtare si prin talente, ai caror parinti nu sunt în stare cu averea lor sa aduca la îndeplinire cresterea si cultivarea copiilor lor” care îmbratisau o cariera „artistica, preoteasca, învatatoreasca”, iar, dupa 100 de ani, sa fie remunerati si „preotii si învatatorii saraci, cu însusiri eminente, familie numeroasa si îmbatrîniti.”

Documentele vremii consemneza ca în ziua cînd si-a facut testamentul, la 4 noiembrie 1869, Em. Gojdu a spus ca: „ar vrea peste o suta de ani sa se scoale din mormînt, ca sa vada ce s-a ales din testamentul lui”,
iar în ziua cînd s-a deschis si citit, la 3 februarie 1870, acum 136 de ani, unul din martori a exclamat : „Sa sti mai Puscariule ca din tot testamentul acesta si din fundatiunea Gojdu nu se va alege nimic.” Din nefericire, un guvern democratic românesc, guvernul care a promis „Renasterea Demnitatii Nationale”, a parafat împlinirea acestei sumbre previziuni.

Fundatia Em. Gojdu a functionat efectiv între 1870 (decesul intervenind la 3 februarie 1870) si 1917, acordînd burse de studiu pentru tinerii români. Intre 1870 si 1917 au fost acordate 3.327 burse pentru studenti si doctoranzi, 928 ajutoare pentru studenti si doctoranzi si 1.128 burse pentru elevi, bursele vizînd specializarea în: drept (42,39%), medicina (27,30%), studii tehnice (18,30%) litere si filosofie (8,16%), comert (1,65%). Bursierii Gojdu au beneficiat de studii la prestigioase universitati din: Berlin, Graz, Heidelberg, Innsbruck, Munchen, Budapesta, Lausanne, Lemberg, Paris, Tubingen, Cernauti, Cluj. Mari personalitati române au beneficiat de burse acordate din banii Fundatiei, unii chiar si de cazare în imobilele Fundatiei pe parcursul studiilor. Printre acestia pot fi mentionati Octavian Goga, Constantin Daicoviciu, Traian Vuia, Victor Babes, Ioan Lupas.

Fundatia Gojdu a început sa functionaeze imediat dupa ce, în 1865, arhiepiscopul Andrei Saguna a reorganizat biserica româna din Transilvania si Ungaria, iar aportul ei la formarea numerosilor preoti instruiti care au constituit gloria Transilvaniei si a Banatului, viitorii lideri ai miscarii de eliberare nationala, fiind determinant în pregatirea actului istoric de la 1 Decembrie 1918. Veniturile Fundatiei au crescut considerabil datorita abilitatii cu care a fost administrat patrimoniul sau. Fundatia a devenit, în preajma primului razboi mondial, cea mai importanta fundatie privata din Imperiul Austro-Ungar. Patrimoniul a sporit de la 178.000 florini, în 1870, la 8 milioane coroane, în 1917. Componenta imobiliara a activelor Fundatiei este reprezentata de un complex de 8 corpuri de cladire, cu cîte patru etaje fiecare, cu arhitectura tipica sfîrsitului secolului al XIX-lea, situate în centrul Budapestei (între strazile Kiraly si Hallo), evaluate în prezent la peste 12 milioane USD. De asemenea, Fundatia detinea actiuni cu valoare importanta la bancile „Pesti Hazai Elso Takarekpenztar” si „Hazai Bank” din Budapesta.

Valoarea actuala a patrimoniului imobiliar si a conturilor blocate în bancile de la Budapesta este estimata la cca 3 miliarde USD. Dupa Unirea de la 1 Decembrie 1918, sediul Fundatiei s-a mutat la Sibiu, dar majoritatea bunurilor si actiunile din banci au ramas pe teritoriul Ungariei. Articolul 247, al. 5, din Tratatul de Pace de la Trianon din iunie 1920 stipula ca: „Fundatiile de orice fel, desfiintate de fostul Regat al Ungariei, în starea în care se gasesc acele bunuri si valori la data de 28 iulie 1914, vor fi puse de catre Ungaria la dispozitia Puterii ai caror supusi au devenit sau vor deveni beneficiarii de statut initial ai acelor fundatii.” Prin consecinta: 90% din patrimoniul mobil, imobil si financiar-bancar trebuia predat României, 90 % dintre românii ortodocsi din fosta Ungarie unindu-se cu România, 6 % Serbiei, pentru ortodocsii români din Banatul de vest anexat de sîrbi, 4% pentru românii ortodocsi ramasi în Ungaria.

Dar, în pofida tuturor angajamentelor asumate de Ungaria de a reglementa situatia Fundatiei Gojdu, Acordul provizoriu româno-ungar din 1924, Acordul româno-ungar semnat la Paris, la 28 aprilie 1930, si Acordul privind reglementarea definitiva a afacerilor Fundatiei Gojdu, semnat la 27 octombrie 1937 – prin care s-a obligat sa remita bunurile Fundatiei Gojdu în termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare – bunurile Fundatiei nu au fost restituite românilor ortodocsi din Transilvania. Nici o obligatie asumata de statul Ungar prin acordurile semnate n-a fost respectata. Ungaria a practicat, în chestiunea Fundatiei Gojdu o forma de „revizionism implicit”, necunoscut opiniei publice, orchestrat de magistrati maghiari prin practici judiciare de „spalare de proprietate”, bunurile fundatiei fiind trecute din mîna în mîna ca sa li se piarda urma. In situatia creata, Fundatia Gojdu cu sediul la Sibiu s-a desfiintat în 1948, din „lipsa de patrimoniu. In 1952, guvernul Ungariei a nationalizat bunurile Fundatiei, act similar cu cel prin care Rusia bolsevica a confiscat, în 1918, Tezaurul României. Speranta solutionarii diferendului Fundatiei Gojdu a renascut dupa 1989. In 1993, Guvernul de la Budapesta a promulgat „Legea autoadministrarii minoritarilor din Ungaria”, un „model european” în temeiul caruia li se „ofera românilor din Ungaria 2000 m˛, din cei 6000 m˛ ai imobilelor Fundatiei Gojdu (957 m˛ în natura, restul, pîna la 2000 m˛, fiind despagubiti cu suma de 43 milioane forinti). Aceasta pretinsa „solutionare” a obligatiilor ce-i reveneau prin Tratatul de la Trianon si prin acordurile succesive, i-a eliminat nelegal pe românii ortodocsi din Transilvania. Partea româna a reactionat timid si tardiv, nu oficial, prin Guvern, cum era normal, ci prin societatea civila.

In 1996 s-a reînfiintat la Sibiu Fundatia Gojdu, care a facut demesuri pentru blocarea vînzarii de catre Primaria Sectorului 7 Budapesta a bunurilor Fundatiei catre o firma maghiaro-cipriota. Actiunea Fundatiei Gojdu de la Sibiu a impus reluarea tratativelor româno-maghiare pe tema Fundatiei, întrerupte din 1940. Au avut loc mai multe întîlniri bilaterale în care au fost discutate si chestiuni legate de patrimoniul Fundatiei Gojdu. Amintim cîteva. In aprilie 2003, la Atena, primii ministrii ai celor doua guverne, în mai 2003, ministrii culturii si cultelor, în septembrie 2005, ministrii de externe, pentru ca, în octombrie acelasi an, guvernele, în sedinta comuna de la Bucuresti, sa adopte atît de contestata Hotarîre de înfiintare a unei Fundatii ungaro-române, fara consultarea Bisericii Ortodoxe Române si a Fundatiei Gojdu de la Sibiu. Trebuie precizat ca România a îndeplinit toate conditionarile puse de Ungaria, în vreme ce promisiunile facute de premierul Peter Medgyessy si de purtatorul de cuvînt al guvernului ungar, în septembrie 2002, ca „problemele juridice legate de aceasta mostenire se vor rezolva”, au ramas vorbe în vînt, iar tratativele ungaro-române s-au finalizat cu esecul lamentabil al guvernelor de la Bucuresti. Prin Hotarîrea adoptata, Guvernul României a încalcat legea nerespectînd prevederile Testamentului Emanoil Gojdu. Hotarîrea Guvernului român este o umilire pentru românii ortodocsi din Transilvania, care sunt deposedati „de facto” de bunurile ai caror beneficiari „de drept” erau. Guvernul român si Guvernul maghiar au încalcat norme de drept international, au încalcat prevederile art. 249, al. 5, din Tratatul de la Trianon. Deposedarea românilor ortodocsi din Transilvania de beneficiul bunurilor lasate de Emanoil Gojdu reprezinta o imensa escrocherie financiara internationala, un scandal de proportii cauzat de pozitia antinationala a Guvernului Tariceanu, de lipsa de riposta a Parlamentului, fiind favorizata de resemnarea societatii civile, obosita si plictisita de coruptie, de prestatia anticonstitutionala, nedemna, a ministrilor. Sa fi ministru în guvernul român, sa sti ca datoria externa a ajuns la 20 miliarde euro si sa cedezi un patrimoniu de peste 1 miliard euro care apartine, nu statului, ci, românilor ortodocsi din Transilvania, în conditiile în care zeci de mii de familii nu pot sa-si trimita copiii la studii, înseamna sa fi ori incompetent, ori inconstient, ori cointeresat.

Românii nu trebuie sa accepte o Hotarîre care este nelegala, nedemocratica, antiromâneasca si neeuropeana. Una din caile de urmat pentru a iesi din acest impas este aceea de a cere declansarea procesului comunismului, maghiar si român, autori ai masurilor ilegale de confiscare a patrimoniului fundatiilor care au existat pîna în anii 1950. In acest context, ne adresam asociatiilor civile din Craiova cu chemarea de a protesta împotriva Hotarîrii de Guvern, de a initia actiuni în justitie pentru reînfiintarea „Fundatiei Jean Mihail”, initiativa fostului administrator, Nedelcu, fiind blocata de prefectura si Consiliul Judetean Dolj în anii 1990-2000, a fundatiilor defiintate dupa 1948, sa ceara legiferarea obligativitatii consultarii cetatenilor de catre guvern, consiliile judetene, municipale si locale înainte de a decide în chestiunile de interes major. Consultarea cetatenilor ale caror interese sunt afectate de hotarîri si decizii capitale este o practica europeana, democratica, eficienta. Apreciind ca periculoasa si daunatoare practica „democratica” a guverelor de dupa ’89, consideram ca se impun masuri urgente pentru reglementarea obligativitatii guvernului, consiliilor judetene, municipale si locale de a organiza referendumuri pentru consultarea populatiei înainte de adoptarea hotarîrilor de interes deosebit. Efortul si lucrarea noastra este un omagiu pe care îl aducem marelui patriot Emanoil Gojdu, plecat spre vesnicie în urma cu 136 de ani, un
semn ca nu l-am uitat, ca îi cinstim memoria, ca luptam pentru ca vointa si demersul sau pus în slujba ortodoxismului românesc sacontinue.

Luchian DEACONU,Craiova, 8 februarie 2006

 

OCCIDENTUL RÎDE-N HOHOTE DE „PROSTIA ROMANEASCA” !

Si-uite-asa, românii au ajuns de rîsul lumii!

De data aceasta, nu prin romii care cerseau prin metrourile Parisului, nici prin tinerele obligate sa se prostitueze în Occident de bande de proxeneti protejate de politisti corupti si scapate peste „bord” de vamesi cumparati, ci prin Ordonanta Guvernului Tariceanu. De romi si prostituate, Occidentul s-a îngrijorat si, eventual, i-a compatimit. Acum rîde în hohote de „prostia româneasca”. La lectiile de istorie în scoli din Elvetia, elevilor li se spune ca România nu mai exista pe harta Europei decît de forma. Tara a fost vînduta la „fier vechi”, lozinca anilor ’91,’92 fiind izvorul averilor sfidatoare ale celor ce-au nenorocit poporul român. Vestea ne vine de la români care traiesc în Occident si îi doare, pentru ca iubesc România. Daca hazul cccidentalilor ar fi adresat direct ministrilor care, atunci cînd au adoptat imbecila Ordonanta au gîndit cu posteriorul, n-ar fi mare bai, vorba banatenilor, caci ortodocsilor banateni si transilvaneni le-a luat catolicul Tariceanu „uiumul” de la „Moara Gojdu”. Din pacate, Occidentul face haz de Român, îl crede debil mintal, handicapat, incapabil sa se chiverniseasca si sa-si asigure traiul zilnic.

Si, Occidentalul n-are nici o vina. El se cruceste, rîde în hohote si exclama : Astia nu-s întregi la minte ! ?
Cum este posibil ca aceleasi „importante” personaje, ministrii români care au înjumatatit bugetul la sanatate, scoli, pensii, sa decida si sa anunte cu surle si trîmbite, dupa doar cîteva zile, pe toate canalele de TV, în sedinta solemna, alaturi de invitatii din tara vecina si prietena: „Dragi prieteni, noi avem destul, va cedam dumneavoastra „Mostenirea Gojdu” !! Ce poti sa mai crezi ?

Occidentalul ramîne perplex, zice: Asta-i România !, si izbucneste în rîs. El confunda Guvernul Tariceanu cu Românul. Stie ca institutiile statului român nu functioneaza, ca legea nu se respecta, ca se fura ca-n codru, în vazul lumii, cu acte „legale” emise de Guvern. Ordonanta de Guvern în chestiunea „Mostenirii Gojdu” este ultima si cea mai mare escrocherie financiara. Valori estimate la 3 miliarde euro, a caror destinatie testamentara legala era : burse de studii pentru elevii si studentii eminenti, lipsiti de posibilatati, români ortodocsi din Transilvania si Banat, au fost cedate abuziv, nelegal de Guvernul Tariceanu. De ce nu observa Guvernul Român cum a raspuns la „chestiunea minoritarilor” fratele geaman întru „mostenirea etnica” a lui 1918, Guvernul Slovaciei, care a fost acceptata în Uniunea Europeana ? Vrea sa devina modelul mondial al concilierii etnice ? Imposibil. Stergerea deosebirilor dintre oameni ramîne speranta „Vietii de Dincolo”. Nu stim, însa, daca Alianta DA va mai fi votata. Deocamdata, constatam ca timp de 16 ani, Guvernele postdecembriste n-au dovedit ca sunt capabile sa ne duca acolo unde am cerut românii în ’89 : spre o Românie a legii, democratiei si prosperitatii.

Craiova, 9 februarie 2006

Luchian Deaconu

 

PREA FERICIRII SALE, TEOCTIST, PATRIARHUL BISERICII ORTODOXE ROMANE,

Vestea pe care am aflat-o azi dimineata, DECIZIA BISERICII ORTODOXE ROMANE DE A SE INGRIJI DE RECUPERAREA MOSTENIRII LASATE DE MARELE PATRIOT EMANOIL GOJDU ROMANILOR ORTODOCSI DIN TRANSILVANIA SI UNGARIA, mi-a umplut inima de bucurie.

Este primul semn datator de speranta pe care îl primim noi, românii care ne-am exprimat protestul fata de Hotarîrea nelegala, antiromâneasca si necrestineasca a Guvernului, luni de zile, prin apeurile pe care le-am trimis tuturor institutiilor statului, presei, organizatiilor obstesti, cerstinilor ortodocsi, Prea Fericirii Voastre, ca zeci de mii de eminenti feciori ai românilor ortodocsi din Transilvania si Banat, lipsiti de posibilitati pentru a urma scoala mai au înca speranta sa se bucure de dania crestineasca EMANOIL GOJDU.

Va multumim !

Se împlinesc, la începutul acestei luni, 136 de ani de la trecerea spre cele vesnice a patriotului peste a carui amintire am lasat sa se astearna uitarea. Zeci de ani am uitat, toti, Biserica în primul rînd, sa-l pomenim crestineste. Am propus ca o biserica din Craiova sa oficieze, duminica 12 februarie 2006, o slujba de pomenire în memoria patriotului EMANOIL GOJDU. Este putin !

DUMINICA 12 FEBRUARIE AR TREBUI SA DEVINA ZIUA IN CARE TOATE BISERICILE ORTODOXE ROMANE DIN TRANSILVANIA SI BANAT SA OFICIEZE SLUJBE IN MEMORIA UNUIA DIN CEI MAI MARI PATRIOTI AI ROMANILOR.

Indraznesc sa propun ca TOATE BISERICILE ORTODOXE ROMANE DIN TRANSILVANIA SI BANAT SA
OFICIEZE, DUMINICA 12 FEBRUARIE 2006, SLUJBE DE POMENIRE PENTRU MARELE PATRIOT EMANOIL GOJDU CARE ESTE, ALATURI DE ARHIEPISCOPUL ANDREI SAGUNA, UNUL DIN PARINTII RENASTERII BISERICII ORTODOXE ROMANE DIN TRANSILVANIA, BANAT SI UNGARIA.

Documentare referitoare la aceasta mare personalitate v-au fost remise prin mesajele anterioare.

Cu aleasa pretuire,

dr. LUCHIAN DEACONU

Craiova, 10 februarie 2006

 

DE CE TAC CLOPOTELE ?

Una din modalitatile prin care românii si-au exprimat, în momentele de cumpana, adeziunea sau dezaprobarea fata de masuri care priveau viitorul neamului, a fost „corul clopotelor bisericilor”, Semnul divin ca Tara se bucura sau sufera. Intreg cuprinsul românesc a fost acoperit de dangatul clopotelor bisericilor în august 1916, vestind trecerea Carpatilor, în decembrie 1918, Unirea Transilvaniei si Banatului cu Tara, în 1940, cedarea Basarabiei si acceptarea Dictatului de la Viena. Clopotele bisericilor au exprimat, de fiecare data, bucuria si durerea, încuviintarea sau protestul general al românilor fata de evenimentele aflate în derulare. Recent, Guvernul României a cedat 3 Miliarde Euro din Patrimoniul lasat de patriotul Emanoil Gojdu ortodocsilor români din Transilvania si Ungaria.

DE CE TAC CLOPOTELE ?

La 3 februarie 2006, s-au împlinit 136 de ani de la trecerea spre cele vesnice a marelui patriot Emanoil Gojdu. Clopotele bisericilor ar fi trebuit, oricum, sa bata ! Suntem la doar cîteva luni dupa ce Guvernul României a încalcat vointa testamentara a acestui parinte al ortodoxiei românesti, caruia îi datoram faptul ca ai nostri sunt Traian Vuia, Octavian Goga, Victor Babes, Ion Lupas, Constantin Daicoviciu, ca se vorbeste româneste si se simte crestineste în „acea parte a natiunii române din Ungaria si Transilvania care – la 1870 – tinea de legea rasariteana ortodoxa”. Clauzele testamentului de inspiratie divina a patriotului Emanoil Gojdu au fost necrestineste, nelegal si nefiresc abolite de Guvernul României, fara a avea nici un drept aspura Mostenirii.

DE CE TAC CLOPOTELE ?

De ce nu reactioneaza mandatarii si urmasii beneficiarilor : mitropolitii, episcopii, nepotii si stranepotii bursierilor Fundatiei „Gojdu”, ai preotilor si învatatorilor izvorîti din dania binefacatorului lor ? De ce nu protesteaza împotriva nedreptatii pe care Guvernul României a comis-o împotriva vointei parintelui lor spiritual, patriotul Emanoil Gojdu?

Clopotele de la toate bisericile ortodoxe din Transilvania si Banat pot si trebuie sa exprime protestul tuturor românilor ortodocsi împotriva hotarîrii guvernului.

DUMINICA 19 FEBRUARIE SA SE OFICIEZE SLUJBE IN MEMORIA MARELUI PATRIOT, LA ORA 12, SA BATA CLOPOTELE TUTUROR BISERICILOR ORTODOXE DIN TRANSILVANIA SI BANAT ÎN SEMN DE PROTEST FATA DE HOTARÎREA NEDREAPTA SI NECRESTINEASCA A GUVERNULUI ! CLOPOTELE SA VESTEASCA PROTESTUL ROMANILOR ORTODOCSI.

11 februarie 2006

Luchian Deaconu

 

EMANOIL GOJDU

Dimensiunile unei mari personalitati.

Am urmarit cu inima strînsa disputa declansata de absurda Hotarîre prin care Guvernul României a amputat unul din filoanele cele mai productive ale ortodoxiei românesti, „Mostenirea Gojdu”. Chestiunea „Fundatia Gojdu” ne-a aratat ca exista si, din pacate, nu acolo unde le este locul, oameni politici români care în loc sa se ocupe de ceea ce sunt capabili, sa-si administreze afacerile, sa se îngrijeasca de familii, au parvenit, prin jocul pervers si periculos al „democratiei românesti”, în demnitati unde pot sa decida, fara discernamînt si responsabilitate, în probleme capitale pentru prezentul si viitorul României, cum este „Mostenirea Gojdu”. Speram ca reactia prompta si de masa a opiniei publice va anula acest act nelegal, necrestinesc si antiromânesc. In acelasi timp, dezbaterea ne-a relevat caracteristici, aspecte si nuante pe care nu le-am sesizat sau carora nu le-am dat atentie pîna acum.

Astfel, este surprinzator faptul ca Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a descoperit responsabilitatile directe pe care înalti prelati din Transilvania, urmasii de astazi ai celor nominalizati de testator: „mitropolitul oriental ortodox român, toti episcopii orientali ortodocsi” de pe teritoriul pe care îl reprezenta „Ungaria si Transilvania” la 1870, „trei barbati laici autoritari, cunoscuti pentru onorabilitatea lor si pentru trezirea lor împreunata cu sentimentele de devotati români orientali ortodocsi”, le au în administrarea Mostenirii Gojdu în folosul „acelei parti a natiunii române din Ungaria si Transilvania care tine (era în 1870, n.n.) de legea rasariteana ortodoxa”. De la fiintare si pentru cît timp va exista „Fundatia Gojdu”, Biserica Ortodoxa Româna ar fi trebuit si va trebui sa vegheze ca vointa testatorului sa fie respectata. La fel de nefireasca este si atitudinea generala, îndeosebi a urmasilor românilor ortodocsi din Transilvania si Banat, fata de aceasta personalitate de exceptie care a avut un rol hotarîtor în apararea crestinismului ortodox, a limbii si culturii române. Tot românul a aflat, la scoala, din emisiunile de radio si tv, de la denumirile de strazi, busturi si monumente de Andrei Saguna, Vasile Lucaciu, Octavian Goga, Iuliu Maniu si de alti ctitori ai Unirii de la 1 Decembrie 1918.

Surprinzator este faptul ca nici macar acum, în vîltoarea dezbaterilor iscate de controversata hotarîre de guvern, dimensiunea ortodoxa, culturala, istorica a acestei personalitati nu a fost evocata. Ceea ce a primat în prezentarea argumentelor a fost valoarea financiara a mostenirii, desi Emanoil Gojdu este unul din parintii bisericii ortodoxe, ai apararii si pastrarii limbii române, ai armatei de preoti si învatatori care au difuzat, alimentat si mentinut credinta ortodocsa, limba româna dincolo de munti. Cîti români stiu ca Emanoil Gojdu a fost unul din pilonii esentiali ai renasterii bisericii ortodoxe române din Transilvania si Ungaria celei de a doua jumatati a veacului al XIX-lea si de la începutul secolului XX ? Cîte studii, carti de istorie, articole de presa, emisiuni de radio si tv l-au citat pe Emanoil Gojdu în sirul personalitatilor care au contribuit la marele act istoric de la 1 Decembrie 1918 ? Cîte strazi poarta numele acestui simbol al ortodoxiei si ai limbii române ? Cîte busturi si monumente dedicate memoriei lui exista ? Pentru ca personalitatea de exceptie a lui Emanoil Gojdu este o mostenire de nepretuit a ortodoxiei, a culturii si istoriei românilor. Pentru toate acestea, existenta si activitatea Fundatiei Gojdu, asa cum a conceput-o magistralul aparator al românismului si ortodoxismului, trebuie sa-si continue lucrarea ce i-a fost încredintata.

dr. Luchian Deaconu

 

Buna, domnul Mugioiu,

Am discutat astazi cu un prieten avocat despre ce ar trebui sa facem în legatura cu „Mostenirea Gojdu”.  I-am expus punctul meu de vedere. Urmasii directi ai românilor ortodocsi din teritoriile Transilvaniei, Banatului si Ungariei sunt, prin „copii eminenti” care au nevoie de burse pentru a continua si desavîrsi studiile, beneficiarii de drept ai „Mostenirii Gojdu”. I-am expus ideea de a declansa o avalanse de plîngeri penale împotriva Hotarîrii Guvernului. Mi-a recomandat si ne-a recomandat: Sa constituim o Fundatie Gojdu care sa aiba ca obiectiv recuperarea Mostenirii Gojdu, prin actionarea în judecata, la Contencios Administrativ, a Guvernului. Fundatia trebuie sa fie înregistrata si sa actioneze în Transilvania, în Bihor, eventual la Oradea, unde s-a nascut Emanoil Gojdu, sau la Cluj ori în alt oras, acolo unde exista un nucleu de oameni pregatiti din punct de vedere juridic si hotatîti sa actioneze pentru aceasta cauza româneasca. Membrii pot sa fie toti românii ortodocsi din Transilvania si Banat, inclusiv urmasii celor care au emigrat în alte tari.

Cei ce actioneaza în judecata trebuie sa aiba calitate procesuala activa, pentru a constitui „Fundatia Gojdu Recuperare”. Scopul : Demersuri interne si internationale pin justitie, diplomatie, sprijinirea cultelor religioase, organizatiilor societatii civile, interne si internationale pentru aducerea la îndeplinirea în conditiile actuale a prevederilor testamentului Emanoil Gojdu. Trebuie constituit de urgenta un grup de initiativa si redactat un proiect de statut. Este nevoie de juristi, procurori si avocati din Transilvania si Banat. Din adresele dv. îl stiu doar pe dl. arheolog Lazarovici. Domnul Grama, din Danemarca, este tot din Banat. Poate cunoasteti alti juristi români în afara. S-ar putea sa fie un proces international cu guvernul ungar. Aveti legaturi cu multi români din Transilvania. Va rog sa luati legatura cu dînsii, sa le propuneti sa se constituie într-o Fundatie Gojdu, sa redacteze statutul, s-o înregistreze la Tribunal si sa demareze demersurile pentru recuperarea patrimoniului Mostenirii Gojdu. Presiunea asupra autoritatilor române si asupra guvernului de la Budapesta trebuie accentuata, în nici un caz oprita sau încetinita.

Cu aleasa prietenie.

L. D., 15 februarie 2006

Anunțuri