NOUA ARHIVĂ ROMÂNEASCĂ

revistă on-line de istorie, documente şi „monografii locale”

„Istorie măruntă?“ – un document memorialistic de Pr. Alexandru Stănciulescu-Bârda August 21, 2007

Filed under: documente — ARP @ 9:44 pm

Cu îngăduinţa Dvs., vom lăsa amintirea să zboare peste ani şi vom încerca să scoatem din uitare câţiva oameni şi câteva fapte, care, poate, vă vor place şi poate vă vor ajuta să înţelegeţi câte ceva din exemplul vieţii lor.
Era în primăvara lui 1940. Nori negri şi grei se abătuseră asupra lumii. Bubuitul tunurilor se auzea tot mai aproape. Lumea devenea din ce în ce mai îngrijorată, mai înfricoşată. Începuseră concentrările. Floarea tinerimii româneşti părăsea satele şi oraşele şi pleca undeva departe, pe căi neştiute. Umbra morţii se plimba peste plaiuri, lacrimile nu se mai uscau pe obraji. Discuţii, îmbrăţişări, sărutări, urări, sfaturi şi îndemnuri se vedeau şi se auzeau peste tot. Aproape în fiecare casă se strecura jalea. Venea poştaşul cu tolba plină de ordine de concentrare şi le împărţea cu dărnicie în dreapta şi în stânga. Cei ce nu primeau azi, primeau mâine sau poimâine, dar de primit primeau. Se goleau satele de voinici, rămâneau în urmă părinţi, fraţi, iubite cu teamă, cu speranţă sau disperare. Într-o zi a bătut poştaşul şi la poarta Lenei Zoican. Ea era văduvă de război. Soţul ei, Nicolae Zoican, se prăpădise în luptele de la Mărăşeşti şi trupul lui se amestecase cu ţărâna de acolo. Lăsase doar în sufletul Lenei durerea dorului şi povara văduviei. Cele două fete şi băiatul erau prea mici ca să-şi mai amintească de el. Trecuse însă vremea pe neaşteptate, căci greutăţile vieţii erau multe şi copiii Lenei se ridicaseră repede.
Abia când poştaşul i-a dat ordinul de concentrare pentru Ioniţă, copilul ei drag, Lena a simţit că o junghie la inimă. I-a venit o slăbeală în trup şi o ceaţă la ochi şi lumea a început să se învârtă în jurul ei mai repede, tot mai repede. A luat hârtia >>>>>Al. Stănciulescu-Bârda

Anunțuri