CHIPURI UITATE - Iosif Popa: „Bihoreni cu care ne mândrim“
Căpitanul Vasile Jarca – unul din cei trei bihoreni decoraţi cu ordinul „Mihai Viteazul” cu spade la 100 de ani de la nastere si la 29 de ani de la trecerea in eternitate
Iniţiativa de a cunoaşte semenii care s-au „detaşat” de cei mulţi, cu merite deosebite, nu este nouă. Pe plan mondial, ca şi în majoritatea ţărilor, sunt editate periodic, DICŢIONARE, care eternizează memoria celor mai merituoşi din diferite domenii de activitate. Pe plan local este bine cunoscută activitatea profesorului Teodor Neş, care este autorul unui studiu intitulat „OAMENI DIN BIHOR” eşalonat pe două perioade distincte 1848-1918 şi 1918-1940, reuşind să tipărească doar primul volum. Scriitorul Stelian Vasilescu şi-a asumat posibilitatea de a publica conţinutul celui de-al doilea, continuând această iniţiativă prin redactarea unui prim volum, din trei propuse, care să acopere perioada 1940-2000.
Am aflat de acţiuni similare şi în alte judeţe ale ţării. Cititorii, aflând faptele fiecăruia, vor fi cei mai în măsură să facă aprecierile cuvenite. De la aceştia aşteptăm propuneri de personalităţi deosebite pentru a întregi aria de cuprindere a rubricii de faţă. Să nu uităm că Bihorul a dat ţării numeroşi academicieni, oameni de ştiinţă, scriitori, diplomaţi şi militari de carieră. >>>>>>>

Ne aflăm la Mănăstirea Sâmbăta; i se zice Sâmbăta, pentru că este lângă localitatea Sâmbăta de Sus, dar numele ei adevărat e de Mănăstirea Brâncoveanu. De ce? Pentru că a fost zidită aici, peste şi sub munţii Făgăraşului, de domnitorul muntean Constantin Brâncoveanu. În lunga lui domnie, s‑au zidit multe biserici şi mănăstiri şi s‑au tipărit foarte multe cărţi. Este de ajuns să pomenim biserica Sf. Gheorghe din Bucureşti, cea de la Horezu, de Palatul de la Polovraci, Palatul Mogoşoaia; mai este o biserică zidită tot de el în Făgăraş. Prin urmare domnia lui a fost o domnie a păcii, în care timp cultura şi viaţa bisericească au făcut mulţi şi mari, importanţi, imenşi paşi înainte în ţara noastră. Aici, în Transilvania, domnitorul s‑a gândit să întemeieze de asemenea o mănăstire, pentru a menţine şi credinţa şi sentimentul că aceste ţinuturi, care pe vremea aceea erau înstrăinate de stăpânirea românească, sunt şi ele ţinuturi româneşti. Cu atât mai mult cu cât şi strămoşii noştri, dacii, aici şi‑au avut capitala lor, la Sarmisegetusa; tot aici a fost şi leagănul de formare a poporului român .
________________________________
_________________________
_________________________
_________________________