ARHIVE IGNORATE - Şerban Andronescu : ” Mihail Fărcăşanu “
S-a născut la Bucureşti, fiu al lui Gheorghe şi al Măriei. Licenţiat în drept de la Facultatea din Bucureşti, urmează cursuri de „political sciences” la London School of Economics (cu prof. Harold Lasky) apoi în Germania cu prof. Karl Schmidt. Obţine doctorat german cu o disertaţie despre doctrina politică şi socială a lui Lorentz von Stein (autorul unei lucrări despre SOCIAL MONARCHY). Întors în ţară, intră în Partidul Naţional Liberal (Brătianu). Este preşedintele Tineretului Liberal (1937-1946) şi directorul ziarului VIITORUL, organul partidului. În 1947 fuge din România cu soţia şi cu Vintilă Brătianu. E condamnat in absentia la muncă silnică pe viaţă. Stabilit în USA, se alătură CNR-ului prezidat atunci de generalul Rădescu (1949-50), apoi organizează cu acesta Liga Românilor Liberi, separându-se de CNR (Vişoianu). La început, preşedintele Ligii este generalul Rădescu: el se retrage deziluzionat şi preşedinte devine Fărcăsanu (1953-60). Fără fonduri, organizaţia lucrează anemic. La 6 mar. 1953, Fărcăsanu publică o scrisoare în>>>>>

Ne aflăm la Mănăstirea Sâmbăta; i se zice Sâmbăta, pentru că este lângă localitatea Sâmbăta de Sus, dar numele ei adevărat e de Mănăstirea Brâncoveanu. De ce? Pentru că a fost zidită aici, peste şi sub munţii Făgăraşului, de domnitorul muntean Constantin Brâncoveanu. În lunga lui domnie, s‑au zidit multe biserici şi mănăstiri şi s‑au tipărit foarte multe cărţi. Este de ajuns să pomenim biserica Sf. Gheorghe din Bucureşti, cea de la Horezu, de Palatul de la Polovraci, Palatul Mogoşoaia; mai este o biserică zidită tot de el în Făgăraş. Prin urmare domnia lui a fost o domnie a păcii, în care timp cultura şi viaţa bisericească au făcut mulţi şi mari, importanţi, imenşi paşi înainte în ţara noastră. Aici, în Transilvania, domnitorul s‑a gândit să întemeieze de asemenea o mănăstire, pentru a menţine şi credinţa şi sentimentul că aceste ţinuturi, care pe vremea aceea erau înstrăinate de stăpânirea românească, sunt şi ele ţinuturi româneşti. Cu atât mai mult cu cât şi strămoşii noştri, dacii, aici şi‑au avut capitala lor, la Sarmisegetusa; tot aici a fost şi leagănul de formare a poporului român .
________________________________
_________________________
_________________________
_________________________