ARHIVE IGNORATE - Radu Botiş , Mircea Botiş : „Activitatea desfăşurată de către preotul Vasile Lucaciu în America în scopul realizării Marii Unităţi Naţionale“
Personalitate politica complexa a epocii sale,Dr. Vasile Lucaciu,s-a situat in prin planul marilor evenimente sociale,politice si nationale,valorificand la maximum conditiile existente pentru cauza poporului roman.A stiut mai bine
decat nimeni altul sa conceapa solutii realiste,specifice de la caz la caz,pe care le-a integrat in ansamblul strategiei si tacticii generale,.in vederea realizarii obiectivelor propuse.
Preotul si omul politic au facut casa buna in cadrul aceleasi persoane intrucat,nu de multe ori a folosit biserica pentru a-si expune cu propriile argumente ideile mobilizatoare pentru pregatirea si infaptuirea Marii Uniri.
Participant activ la realizarea si activarea Memorandumului (1892),alaturi de Ion Ratiu si George Pop de Basesti,la activarea spiritului politic a romaniilor transilvaneni in cadrul Conferintei de la Sibiu din anul 1905,Vasile Lucaciu va actiona ca nimeni altul pentru a slujii interesele neamului in perioada in care a fost pregatita Marea Unire.
Inca de la inceputul primului razboi mondial a militat in directia intrarii Romaniei in razboi alaturi de Antanta.Participa in calitate de presedinte al “Ligii pentru unitatea politica a tuturor romanilor” la diferite manifestatii si activitati politice. >>>>>>

Ne aflăm la Mănăstirea Sâmbăta; i se zice Sâmbăta, pentru că este lângă localitatea Sâmbăta de Sus, dar numele ei adevărat e de Mănăstirea Brâncoveanu. De ce? Pentru că a fost zidită aici, peste şi sub munţii Făgăraşului, de domnitorul muntean Constantin Brâncoveanu. În lunga lui domnie, s‑au zidit multe biserici şi mănăstiri şi s‑au tipărit foarte multe cărţi. Este de ajuns să pomenim biserica Sf. Gheorghe din Bucureşti, cea de la Horezu, de Palatul de la Polovraci, Palatul Mogoşoaia; mai este o biserică zidită tot de el în Făgăraş. Prin urmare domnia lui a fost o domnie a păcii, în care timp cultura şi viaţa bisericească au făcut mulţi şi mari, importanţi, imenşi paşi înainte în ţara noastră. Aici, în Transilvania, domnitorul s‑a gândit să întemeieze de asemenea o mănăstire, pentru a menţine şi credinţa şi sentimentul că aceste ţinuturi, care pe vremea aceea erau înstrăinate de stăpânirea românească, sunt şi ele ţinuturi româneşti. Cu atât mai mult cu cât şi strămoşii noştri, dacii, aici şi‑au avut capitala lor, la Sarmisegetusa; tot aici a fost şi leagănul de formare a poporului român .
________________________________
_________________________
_________________________
_________________________