FAPTE MARI, ASTĂZI UITATE - Oscar Han: „Sculptorul Paciurea“
Rasfoind colectia Gazetei Municipale, la 4 august 1940 am gasit o superba prezentare a lui Paciurea de catre Oskar Han - doi mari artisti cam uitati azi. Imi face placere sa propun articolul (aparut in 2 numere consecutive), cu speranta diseminarii acestei bijuterii…
Dan GHELASE, presedinte ARTRAD
Cu moartea lui Ion Georgescu care era profesor la Şcoala de Belle Arte sculptura îşi frânge linia artistică pentru a trece la preocupări de sculptură confacţionaită.
La apariţia sculptorului Paciurea, în 1904-1905, într-o epocă de cumplită dezorientate artistică, problema sculpturii la noi se rezuma în executarea busturilor şi monumentelor de cimitir, căreia sculptorii se dedicau din tată în fiu. Odată cu un anumit meşteşug, sculptorii moşteneau şi clientela. Publicul comanda, sculptorii executau. Public şi sculptori, erau la unison. Mediul plastic era predominat de prestigiul fraţilor Storck. Artizani conştiincioşi ei nu depăşeau ideea de la care pornea comanda adică reprezentarea fotografică a dispărutului, iar monumentele din cimitir erau >>>>>Oscar Han>>>>>

Ne aflăm la Mănăstirea Sâmbăta; i se zice Sâmbăta, pentru că este lângă localitatea Sâmbăta de Sus, dar numele ei adevărat e de Mănăstirea Brâncoveanu. De ce? Pentru că a fost zidită aici, peste şi sub munţii Făgăraşului, de domnitorul muntean Constantin Brâncoveanu. În lunga lui domnie, s‑au zidit multe biserici şi mănăstiri şi s‑au tipărit foarte multe cărţi. Este de ajuns să pomenim biserica Sf. Gheorghe din Bucureşti, cea de la Horezu, de Palatul de la Polovraci, Palatul Mogoşoaia; mai este o biserică zidită tot de el în Făgăraş. Prin urmare domnia lui a fost o domnie a păcii, în care timp cultura şi viaţa bisericească au făcut mulţi şi mari, importanţi, imenşi paşi înainte în ţara noastră. Aici, în Transilvania, domnitorul s‑a gândit să întemeieze de asemenea o mănăstire, pentru a menţine şi credinţa şi sentimentul că aceste ţinuturi, care pe vremea aceea erau înstrăinate de stăpânirea românească, sunt şi ele ţinuturi româneşti. Cu atât mai mult cu cât şi strămoşii noştri, dacii, aici şi‑au avut capitala lor, la Sarmisegetusa; tot aici a fost şi leagănul de formare a poporului român .
________________________________
_________________________
_________________________
_________________________