CHIPURI DE NEUITAT - Arhimandritul Sofian Boghiu evocat de Virgil Cândea
Cuvânt înainte
Culegere de povătuiri duhovnicesti, contemporană nouă - asadar o dovadă că gândirea si trăirea crestină sunt nu numai cu putintă, ci vii si lucrătoare în această epocă pe care Cuviosul Paisie, Staretul Mânăstirii Neamt, o numea, încă de acum trei veacuri, <vremile cumplite de acum> -, cartea de fată este, deopotrivă, un document al vietii religioase românesti de la cumpăna dintre al doilea mileniu si cel de-al treilea. Întelegerea deplină a acestor sfaturi către tineri, rostite de Părintele Arhimandrit Sofian, s-ar cuveni lărgită cândva prin referiri la filiatia spirituală a Prea Cuviosiei sale, la ucenicia sa în vetre vestite ale monahismului nostru de dincolo si dincoace de Prut, prin mărturii despre Părintii de un gând si o vietuire cu dânsul din mânăstirile Cernica, Sfântul Antim sau Plumbuita, ca Ioan cel Străin, Daniil (Sandu Tudor), Petroniu, Benedict Ghius, Felix Dubneac, Damian Stogu si altii. În anii imediat următori celui de-al doilea război mondial, în special până la întetirea prigoanei comuniste (dar si după aceea), se aflau în Bucuresti sfinte lăcasuri cu viată liturgică intensă, cu slujitori de mare vrednicie; erau duhovnici îmbunătătiti care au împlinit împreună>>>>> Virgil Cândea

Ne aflăm la Mănăstirea Sâmbăta; i se zice Sâmbăta, pentru că este lângă localitatea Sâmbăta de Sus, dar numele ei adevărat e de Mănăstirea Brâncoveanu. De ce? Pentru că a fost zidită aici, peste şi sub munţii Făgăraşului, de domnitorul muntean Constantin Brâncoveanu. În lunga lui domnie, s‑au zidit multe biserici şi mănăstiri şi s‑au tipărit foarte multe cărţi. Este de ajuns să pomenim biserica Sf. Gheorghe din Bucureşti, cea de la Horezu, de Palatul de la Polovraci, Palatul Mogoşoaia; mai este o biserică zidită tot de el în Făgăraş. Prin urmare domnia lui a fost o domnie a păcii, în care timp cultura şi viaţa bisericească au făcut mulţi şi mari, importanţi, imenşi paşi înainte în ţara noastră. Aici, în Transilvania, domnitorul s‑a gândit să întemeieze de asemenea o mănăstire, pentru a menţine şi credinţa şi sentimentul că aceste ţinuturi, care pe vremea aceea erau înstrăinate de stăpânirea românească, sunt şi ele ţinuturi româneşti. Cu atât mai mult cu cât şi strămoşii noştri, dacii, aici şi‑au avut capitala lor, la Sarmisegetusa; tot aici a fost şi leagănul de formare a poporului român .
________________________________
_________________________
_________________________
_________________________